ORDIN nr. 69 din 4 august 2005
pentru
aprobarea Normei sanitare veterinare privind Codul produselor medicinale
veterinare
EMITENT: AUTORITATEA
NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR;
PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 854 din
22 septembrie 2005;
Vazand Referatul de aprobare nr. 17.018 din 4 august 2005, intocmit de
Directia generala sanitara veterinara din cadrul Autoritatii Nationale Sanitare
Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,
avand in vedere prevederile art. 10 lit. b) din
Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind
organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 215/2004, cu
modificarile si completarile ulterioare,
in temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din
Hotararea Guvernului nr. 738/2005 privind
organizarea si functionarea Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru
Siguranta Alimentelor si a unitatilor din subordinea acesteia,
presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor emite urmatorul ordin:
Se aproba Norma sanitara veterinara
privind Codul produselor medicinale veterinare, prevazuta in anexa*) care face
parte integranta din prezentul ordin.
*) Anexa se publica ulterior in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 854 bis in afara abonamentului,
care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei
Autonome "Monitorul Oficial", Bucuresti, sos. Panduri
nr. 1.
Autoritatea
Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, institutele
veterinare centrale si directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta
alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la indeplinire
prevederile prezentului ordin.
La
data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga orice alte dispozitii
contrare.
Prezentul
ordin constituie transpunerea Directivei Parlamentului European si a
Consiliului nr. 2004/28/CE ce amendeaza Directiva nr. 2001/82/CE privind Codul
comunitar referitor la produsele medicinale veterinare, publicata in Jurnalul
Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 136 din 30 aprilie 2004, p. 58.
ART. 5(INTRAT IN VIGOARE ORD.
69/2005)
Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
si va intra in vigoare la 10 zile de la publicare.
Presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare
si pentru Siguranta Alimentelor,
Razvan Tiru
Bucuresti, 4 august 2005.
Nr. 69.
NORMA SANITARA VETERINARA
privind Codul produselor medicinale veterinare
TITLUL I
Definitii
ART. 1
In sensul prezentei norme sanitare veterinare, urmatorii termeni se
definesc astfel:
1. Produs medicinal veterinar:
a) orice substanta sau combinatie de substante destinate tratarii sau
prevenirii bolilor la animale; sau
b) orice substanta sau combinatie de substante care poate fi utilizata sau
administrata la animale pentru restabilirea, corectarea sau modificarea
functiilor fiziologice, prin exercitarea unei actiuni farmacologice,
imunologice sau metabolice sau pentru a stabili un diagnostic medical.
2. Substanta: orice
materie, indiferent de origine, care poate fi:
a) de origine umana, de exemplu: sange uman sau produse din sange uman;
b) de origine animala, de exemplu: micro-organisme, animale intregi, parti
de organe, secretii animale, toxine, extracte, produse din sange;
c) de origine vegetala, de exemplu: micro-organisme, plante, parti din
plante, secretii vegetale, extracte;
d) de origine chimica, de exemplu: elemente, substante chimice care apar in
mod natural si produse chimice obtinute prin transformare chimica sau sinteza.
3. Premix pentru furaje medicamentate: orice produs medicinal veterinar
pregatit in prealabil in vederea prepararii ulterioare a furajelor
medicamentate.
4. Furaj medicamentat: orice amestec de produs sau produse medicinale
veterinare si furaj sau furaje care sunt gata preparate pentru comercializare
si destinate furajarii animalelor, fara prelucrare ulterioara, datorita
proprietatilor lor curative sau profilactice sau altor proprietati ale
produsului medicinal la care se refera pct. 1.
5. Produs medicinal veterinar imunologic: un produs medicinal veterinar
administrat la animale, cu scopul de a produce imunitate activa sau pasiva sau
pentru testarea starii de imunitate.
6. Produs medicinal veterinar homeopat: orice produs medicinal veterinar
preparat din substante denumite stocuri homeopate, in conformitate cu o
procedura de fabricatie homeopata descrisa de Farmacopeea Europeana sau, in
absenta acesteia, de farmacopeile utilizate in mod curent si oficial in Romania
si in statele membre ale Uniunii Europene. Un produs medicinal veterinar
homeopat poate contine unul sau mai multe principii homeopate.
7. Perioada de asteptare: Perioada dintre ultima administrare a produsului
medicinal veterinar la animale, in conditii normale de utilizare, in
conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare si obtinerea
alimentelor provenite de la astfel de animale, necesara pentru a proteja
sanatatea publica, asigurandu-se astfel, ca aceste alimente nu contin reziduuri
in cantitati care depasesc limitele maxime de reziduuri pentru substante
active, stabilite in conformitate cu prevederile Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru
Siguranta Alimentelor nr. 147/2004 pentru
aprobarea normelor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind
reziduurile de pesticide la produsele de origine animala si nonanimala si
reziduurile de medicamente de uz veterinar in produsele de origine animala,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 143 din 17 februarie
2005, cu modificarile si completarile ulterioare,
8. Reactie adversa: o reactie nociva si nedorita la un produs medicinal veterinar,
care apare la doze utilizate in mod normal la animale, pentru profilaxia,
diagnosticul sau tratamentul afectiunii sau pentru a restabili, corecta sau
modifica o functie fiziologica.
9. Reactie adversa umana: o reactie toxica si nedorita care apare la o
persoana, in urma expunerii la un produs medicinal veterinar.
10. Reactie adversa grava: reactia adversa ce apare la animalele tratate si
care are ca rezultat moartea, determina un handicap sau o incapacitate
semnificativa, induce o anomalie congenitala/defect din nastere sau care
conduce la efecte negative permanente ori prelungite la aceste animale.
11. Reactie adversa neasteptata: o reactie adversa a carei natura,
severitate sau rezultat nu sunt in conformitate cu rezumatul caracteristicilor
produsului.
12. Rapoarte periodice de actualizare privind siguranta: rapoartele
periodice continand evidentele prevazute la art. 81 al prezentei norme sanitare
veterinare.
13. Studiu de supraveghere dupa punerea pe piata: un studiu
farmaco-epidemiologic sau un experiment clinic efectuat in conformitate cu
termenii autorizatiei de comercializare, condus in scopul identificarii si
investigarii riscului privind siguranta cu referire la un produs medicinal
veterinar autorizat.
14. Utilizare in afara indicatiilor de pe eticheta: utilizarea unui produs
medicinal veterinar ce nu este in conformitate cu rezumatul caracteristicilor
produsului, inclusiv abuzul grav si utilizarea eronata a produsului.
15. Comertul "en gros" cu produse medicinale veterinare: orice
activitate care include achizitionarea, vanzarea, importul, exportul sau orice
alta tranzactie comerciala cu un produs medicinal veterinar, cu sau fara
profit, cu exceptia:
a) furnizarii de catre un producator de produse medicinale veterinare
fabricate de el insusi;
b) furnizarii cu amanuntul de produse medicinale veterinare de catre
persoane imputernicite sa efectueze astfel de livrari, in conformitate cu
prevederile art. 71 al prezentei norme sanitare veterinare.
16. Reprezentantul detinatorului autorizatiei de comercializare: Persoana
cunoscuta ca reprezentant local, desemnata de detinatorul autorizatiei de
comercializare sa-l reprezinte in statul membru implicat.
17. Agentia: Agentia Europeana a Medicamentelor, instituita prin
Regulamentul (EC) nr. 726/2004 (EMEA).
18. Riscuri legate de utilizarea produsului:
- orice risc legat de calitatea, siguranta si eficacitatea produselor
medicinale veterinare pentru sanatatea publica sau a animalelor,
- orice risc cu efecte nedorite asupra mediului.
19. Balanta risc/beneficiu: o evaluare a efectelor terapeutice pozitive ale
produsului medicinal veterinar in raport cu riscurile definite mai sus.
20. Prescriptie veterinara: orice recomandare pentru un produs medicinal
veterinar emisa de o persoana calificata in acest sens, in conformitate cu
prevederile legale in vigoare.
21. Denumirea produsului medicinal veterinar poate fi:
a) o denumire inventata care nu se poate confunda cu denumirea comuna sau
b) o denumire comuna sau stiintifica insotita de o marca de comert/numele
detinatorului autorizatiei de comercializare.
22. Denumire comuna: Denumirea internationala nebrevetata, recomandata de
Organizatia Mondiala a Sanatatii sau, daca nu exista, denumirea uzuala.
23. Concentratie: Continutul de substante active, exprimat cantitativ per
unitate de dozare, unitate de volum sau unitate de masa in conformitate cu
forma de dozaj.
24. Ambalaj primar: orice forma de ambalaj care se afla in contact direct
cu produsul medicinal veterinar.
25. Ambalaj secundar: Ambalajul in care se gaseste ambalajul primar.
26. Eticheta: Informatiile inscrise pe ambalajul primar sau secundar.
27. Prospect: Informatii pentru utilizator care insotesc produsul
medicinal.
28. Kituri de uz veterinar: truse complexe pentru diagnostic veterinar.
29. Autoritatea veterinara centrala a Romaniei: Autoritatea Nationala
Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor.
30. Autoritatea competenta: Institutul pentru Controlul Produselor
Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar.
TITLUL II
Scop
ART. 2
(1)
Prevederile prezentei norme sanitare veterinare se aplica produselor medicinale
veterinare, inclusiv premixurilor pentru furaje medicamentate destinate
comercializarii in Romania, care sunt preparate industrial sau printr-o metoda
ce implica un proces industrial.
(2) In cazul
in care, tinand cont de toate caracteristicile sale, un produs poate intra,
atat sub incidenta definitiei "produs medicinal veterinar", cat si a
definitiei unui produs reglementat de alte prevederi legislative, se vor aplica
prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Prin
derogare de la prevederile alin. (1), prezenta norma sanitara veterinara se
aplica, de asemenea, substantelor active utilizate ca materii prime in
conditiile prevazute de art. 55 lit. a), art. 57, art. 87 si suplimentar,
pentru anumite substante care pot fi utilizate ca produse medicinale veterinare
cu proprietati anabolice, antiinfectioase, antiparazitare, antiinflamatoare,
hormonale sau psihotrope, conform prevederilor art. 74.
ART.
3
(1) Prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu se
aplica:
a) furajelor medicamentate prevazute in Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si
padurilor nr. 476/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile pentru
prepararea, comercializarea si folosirea furajelor medicamentate pe teritoriul
Romaniei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 119 din 14
februarie 2002.
b) produselor medicinale veterinare imunologice
inactivate fabricate din agenti patogeni si antigene obtinute de la un animal
sau animale dintr-o exploatatie si utilizate pentru tratarea acelui animal sau
a animalelor acelei exploatatii din aceeasi localitate;
c) produselor medicinale veterinare pe baza de izotopi
radioactivi;
d) oricaror aditivi reglementati de legislatia specifica
aditivilor furajeri, in cazul in care acestia sunt incorporati in furaje pentru
animale si in furajele complementare;
e) fara a se aduce atingere prevederilor art. 100,
produselor medicinale de uz veterinar destinate cercetarii.
(2) Furajele medicamentate mentionate la lit. a) de la
alin. (1) pot fi preparate numai din premixuri care au fost autorizate in
conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(3) Cu exceptia prevederilor referitoare la: posesia,
prescriptia, prepararea si administrarea produselor medicinale veterinare,
prezenta norma sanitara veterinara nu se aplica:
a) produselor medicinale veterinare preparate in
farmacie, in conformitate cu o prescriptie veterinara, pentru un animal
individual sau pentru un grup mic de animale, cunoscute in mod obisnuit ca
formule magistrale;
b) produselor medicinale preparate in farmacie, in
conformitate cu prescriptiile unei farmacopei si destinat furnizarii directe
catre utilizatorul final, cunoscute in mod obisnuit ca formule oficinale.
ART. 4
(1)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei stabileste ca prezenta norma
sanitara veterinara sa nu se aplice produselor medicinale veterinare
imunologice neinactivate care sunt preparate din germeni patogeni si antigene
obtinute de la un animal sau de la animale dintr-o exploatatie si care sunt
utilizate pentru tratamentul acelui animal sau acelor animale din acea
exploatatie din aceeasi localitate. Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara
si pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa stabileasca lista cu germenii
patogeni care pot fi folositi in acest scop.
(2) In cazul
produselor medicinale veterinare destinate exclusiv utilizarii pentru pesti de
acvariu, pasari de colivie, porumbei de casa, animale de rezervatie, rozatoare
mici, dihori si iepuri, detinute exclusiv ca animale de companie, autoritatea
competenta poate permite exceptii pe teritoriul Romaniei de la prevederile art.
5-8. Exceptiile sunt permise cu conditia ca produsele sa nu contina substante a
caror utilizare necesita control veterinar si cu asigurarea ca au fost luate
toate masurile pentru a preveni utilizarea neautorizata a acestor produse
pentru alte animale. Importatorii, producatorii si comerciantii de astfel de
produse sunt obligati ca inainte de comercializare sa notifice Institutului
pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar:
denumirea produsului, numele si adresa producatorului, compozitia si modul de
utilizare a produsului.
TITLUL III
Comercializare
Autorizatia de comercializare
ART. 5(INTRAT IN VIGOARE ORD. 69/2005)
(1) Nici un
produs medicinal veterinar nu poate fi comercializat in Romania, fara o
autorizatie de comercializare eliberata de autoritatea competenta, in
conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(2) In cazul
in care un produs medicinal veterinar a fost autorizat initial, in conformitate
cu prevederile alin. (1), pentru orice specii, concentratii, forme
farmaceutice, cai de administrare, prezentari suplimentare, precum si pentru
orice variatii si extinderi, acestea vor fi autorizate de asemenea, in
conformitate cu prevederile alin. (1), sau vor fi incluse in autorizatia de
comercializare initiala. Toate aceste autorizatii de comercializare vor fi
considerate ca apartinand aceleiasi autorizatii de comercializare globala, in
special pentru aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1).
(3)
Detinatorul autorizatiei de comercializare este responsabil pentru
comercializarea produsului medicinal. Desemnarea unui reprezentant nu
exonereaza detinatorul autorizatiei de comercializare de raspunderea sa legala.
(1) Pentru ca
un produs medicinal veterinar destinat administrarii la animalele de interes
economic sa faca obiectul unei autorizatii de comercializare, substantele
farmacologic active pe care acesta le contine trebuie sa fie prevazute in
anexele nr. 3A sau 3B la normele sanitare veterinare si pentru siguranta
alimentelor privind reziduurile de pesticide din produsele de origine animala
si nonanimala si reziduurile de medicamente de uz veterinar in produsele de
origine animala, aprobate prin Ordinul
presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor nr. 147/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) In cazul
in care apar modificari justificate ale anexelor Ordinului
presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor nr. 147/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, detinatorul
autorizatiei de comercializare sau dupa caz, autoritatile competente, trebuie
sa ia toate masurile necesare pentru a modifica sau a retrage autorizatia de
comercializare acordata, in termen de 60 de zile de la data publicarii
modificarilor actului normativ respectiv in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I.
(3) Prin
derogare de la prevederile alin. (1), un produs medicinal veterinar care
contine substante farmacologic active neincluse in anexele 3A sau 3B ale Ordinului
presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor nr. 147/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, poate fi
autorizat pentru anumite animale din familia ecvidee care au fost declarate, in
conformitate cu prevederile Ordinului
ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 10/2003 pentru
aprobarea normei sanitare veterinare care stabileste documentul de identitate
(pasaportul) ce insoteste ecvideele inregistrate, publicat in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 152 din 10 martie 2003, ca nefiind destinate
sacrificarii pentru consum. Aceste produse medicinale veterinare nu trebuie sa
contina substante active prevazute in Anexa 3C a Ordinului presedintelui
Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr.
147/2004, cu modificarile si completarile ulterioare si nici nu vor fi
destinate utilizarii in tratamente, astfel cum s-a prevazut in rezumatul
caracteristicilor produsului aprobat, pentru care un produs medicinal veterinar
este autorizat pentru animale din familia ecvidee.
Atunci cand
starea de sanatate a unor animale o impune, autoritatea veterinara centrala a
Romaniei poate autoriza comercializarea sau administrarea provizorie la animale
a unui produs medicinal veterinar care a fost autorizat de un stat membru al Uniunii
Europene.
(1) In cazul
unor boli epizootice grave, autoritatea veterinara centrala a Romaniei poate
permite provizoriu, utilizarea de produse medicinale veterinare fara
autorizatie de comercializare, in absenta produselor medicinale adecvate situatiei,
numai dupa informarea Comisiei Europene despre conditiile detaliate de
utilizare.
(2) Comisia
Europeana poate tine cont de propunerea autoritatii competente prevazuta la
alin. (1) atunci cand sunt prezentate motive explicite pentru aceasta propunere,
in baza regulilor comunitare referitoare la anumite boli epizootice grave.
(3) Daca un
animal este importat din/sau exportat intr-o tara terta si este supus unor
reguli specifice de sanatate obligatorii, autoritatea veterinara centrala a
Romaniei poate permite utilizarea, pentru animalul in cauza, a unui produs
medicinal veterinar imunologic care nu a obtinut autorizatie de comercializare
in Romania, dar este autorizat in baza legislatiei tarii terte. Autoritatea
veterinara centrala va lua toate masurile corespunzatoare cu privire la
supravegherea importului si utilizarii unor astfel de produse imunologice.
Nici un produs
medicinal veterinar nu poate fi administrat la animale daca nu a fost emisa o
autorizatie de comercializare, cu exceptia testarii produselor medicinale
veterinare la care se refera art. 12, alin. (3) lit. j), care au fost acceptate
de autoritatea veterinara centrala a Romaniei, in urma notificarii sau
autorizarii, in conformitate cu legislatia nationala in vigoare.
(1) In cazuri
exceptionale, autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate masurile
necesare pentru a asigura ca, atunci cand nu exista nici un produs medicinal
veterinar autorizat in Romania pentru o boala care afecteaza o specie ce nu
este de interes economic, medicul veterinar responsabil poate, sub directa sa
responsabilitate, pentru a evita provocarea unei suferinte inutile, sa trateze
animalul in cauza cu:
a) un produs
medicinal veterinar autorizat in Romania, in conformitate cu prevederile
prezentei norme sanitare veterinare, pentru animale dintr-o alta specie sau
pentru animale din aceeasi specie, dar pentru o afectiune diferita, sau,
b) daca
produsul medicinal la care se refera lit. a) nu exista, tratamentul se poate
efectua:
(i) cu un
produs medicinal de uz uman autorizat in Romania, in conformitate cu
prevederile legislatiei nationale, sau
(ii) in
conformitate cu prevederile nationale specifice, cu un produs medicinal
veterinar autorizat in alt stat membru al Uniunii Europene, pentru utilizare la
aceeasi specie sau la alte specii pentru afectiunea in cauza sau pentru alta
afectiune;
c) daca
produsul medicinal la care se refera lit. b) nu exista, in limita in care
prevederile nationale o permit, tratamentul se poate efectua cu un produs
medicinal veterinar preparat extemporaneu de catre o persoana autorizata
conform legislatiei nationale, pe baza unei prescriptii veterinare.
Medicul
veterinar poate administra personal produsul medicinal sau poate delega alta
persoana sa faca acest lucru, in baza responsabilitatii sale.
(2) Prin
derogare de la prevederile art. 11, prevederile alin. (1) se aplica de
asemenea, tratarii de catre un medic veterinar a unui animal apartinand
familiei ecvidee, cu conditia ca acesta sa fi fost declarat ca nefiind destinat
sacrificarii pentru consum, in conformitate cu cu prevederile Ordinului
ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 10/2003.
(3) Prin
derogare de la prevederile act. 11 si in conformitate cu procedura comunitara,
Comisia Europeana va stabili o lista de substante esentiale pentru tratamentul
ecvideelor, pentru care perioada de asteptare va fi de minim 6 luni, in
conformitate cu procedurile de control stabilite.
(1)
Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia masurile necesare pentru a se
asigura ca, daca nu exista nici un produs medicinal veterinar autorizat in
Romania, pentru o boala care afecteaza o specie ce nu este de interes economic,
in mod exceptional, medicul veterinar responsabil poate, sub directa sa
responsabilitate, pentru a evita provocarea unei suferinte inutile, sa trateze
animalele in cauza dintr-o exploatatie privata cu:
a) un produs
medicinal veterinar autorizat in Romania, in conformitate cu prevederile
prezentei norme sanitare veterinare sau a prevederilor normei sanitare
veterinare ce stabileste procedura nationala pentru autorizarea produselor
medicinale veterinare in Romania, pentru animale dintr-o alta specie sau pentru
animale din aceeasi specie, dar pentru o afectiune diferita, sau:
b) daca
produsul medicinal prevazut la lit. a) nu exista, tratamentul se poate efectua:
(i) cu un
produs medicinal de uz uman autorizat in Romania, in conformitate cu
prevederile legislatiei nationale, sau
(ii) cu un
produs medicinal veterinar autorizat intr-un stat membru al Uniunii Europene,
pentru utilizare la aceeasi specie sau la alte specii de interes economic
pentru afectiunea in cauza sau pentru alta afectiune;
c) daca
produsul medicinal prevazut la lit. b) nu exista, in limita in care prevederile
nationale o permit, tratamentul se poate efectua cu un produs medicinal
veterinar preparat extemporaneu de catre o persoana autorizata conform
legislatiei nationale, pe baza unei prescriptii veterinare.
d) Medicul
veterinar poate administra personal produsul medicinal sau poate sa delege alta
persoana sa faca acest lucru, in baza responsabilitatii sale.
(2)
Prevederile alin. (1) se aplica cu conditia ca substantele farmacologic active
ale produsului medicinal sa fie cuprinse in listele prevazute la anexele 3A sau
3B ale Ordinului
presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor nr. 147/2004, cu modificarile si completarile ulterioare si cu
obligatia medicului veterinar de a specifica o perioada de asteptare
corespunzatoare. Daca produsul medicinal utilizat nu prevede o perioada de
asteptare pentru speciile in cauza, perioada de asteptare specificata nu
trebuie sa fie mai mica de:
a) 7 zile
pentru oua;
b) 7 zile
pentru lapte;
c) 28 de zile
pentru carnea de pasare si de mamifere, inclusiv grasimi si organe;
d) 500 de
grade zile pentru carnea de peste.
Aceste perioade
specifice de asteptare pot fi modificate, conform procedurilor comunitare si
nationale.
Referitor la
produsele medicinale veterinare homeopate, in care concentratia principiilor
active este egala sau mai mica decat 1 ppm, perioada de asteptare mentionata la
alin. (2) se reduce la zero.
(3) Pentru
produsele medicinale veterinare ale caror principii active nu sunt supuse
stabilirii unei limite maxime a reziduurilor, perioada de asteptare prevazuta
la alin. (2) va fi redusa la zero.
(4) Medicul
veterinar care pune in aplicare prevederile alin. (1) si (2) trebuie sa
pastreze inregistrari referitoare la: data examinarii animalelor, detalii
privind proprietarul, numarul de animale tratate, diagnosticul, produsele
medicinale prescrise, dozele administrate, durata tratamentului si perioadele
de asteptare recomandate. Aceste inregistrari trebuie pastrate pentru o
perioada de cel putin 5 ani, si puse la dispozitia autoritatilor competente, in
scopul inspectiei.
(5) Fara a se
aduce atingere altor prevederi ale prezentei norme sanitare veterinare,
autoritatea competenta va lua toate masurile necesare ce tin de: import,
distributie, preparare si de informare cu privire la produsele medicinale
veterinare permise pentru administrare la animalele de interes economic in
conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) (ii).
(1) In vederea
obtinerii autorizatiei de comercializare pentru produse medicinale veterinare,
altele decat cele prevazute de Ordinul
ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 727/2003 pentru
aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste proceduri nationale pentru
autorizarea si supravegherea produselor medicinale de uz veterinar, persoana
interesata trebuie sa adreseze o solicitare Institutului pentru Controlul
Produselor Biologice si Medicamentelor de uz Veterinar, denumit in continuare
Institut.
In cazul
produselor medicinale veterinare destinate pentru una sau mai multe specii de
interes economic, ale caror substante farmacologic active nu sunt inca incluse
pentru speciile in cauza, in anexele 3A sau 3B ale Ordinului
presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor nr. 147/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, autorizatia
de comercializare nu poate fi solicitata, pana cand nu se face dovada
inregistrarii unei solicitari valide pentru stabilirea limitelor maxime de
reziduuri. Solicitarea autorizatiei de comercializare in astfel de cazuri, se
adreseaza Institutului pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor
de uz Veterinar in termen de minim 6 luni de la inregistrarea unei solicitari
valide pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri.
In mod
exceptional, pentru produsele medicinale veterinare mentionate la art. 6 alin.
(3), poate fi solicitata o autorizatie de comercializare, fara dovada
inregistrarii unei solicitari valide pentru stabilirea limitelor maxime de
reziduuri. In sprijinul solicitarii, trebuie prezentata toata documentatia
stiintifica necesara pentru demonstrarea calitatii, sigurantei si eficacitatii
produsului medicinal veterinar, in conformitate cu prevederile alin. (3).
(2) Pana la
data la care Romania va deveni stat membru al Uniunii Europene, autorizatia de
comercializare poate fi acordata numai unui solicitant cu domiciliul in
Romania.
(3)
Solicitarea pentru autorizatia de comercializare trebuie sa includa toate
informatiile administrative si documentatia stiintifica necesara pentru a
demonstra calitatea, siguranta si eficacitatea produsului medicinal veterinar
in cauza. Dosarul trebuie sa fie prezentat in conformitate cu prevederile
anexei la prezenta norma sanitara veterinara si va contine, in principal,
urmatoarele informatii:
a) numele
persoanei sau denumirea firmei si adresa permanenta sau sediul social al
persoanei responsabile pentru comercializarea produsului si, dupa caz, datele
de identificare ale fabricantului implicat si ale locului de fabricatie;
b) denumirea
produsului medicinal veterinar;
c) compozitia
calitativa si cantitativa a tuturor constituentilor produsului medicinal
veterinar, inclusiv denumirea internationala nebrevetata recomandata de
Organizatia Mondiala a Sanatatii, atunci cand aceasta denumire exista, sau
denumirea chimica a acestuia;
d) descrierea
metodei de fabricatie;
e) indicatii
terapeutice, contraindicatii si reactii adverse;
f) doza
recomandata pentru diferite specii de animale carora le este destinat produsul
medicinal veterinar, forma farmaceutica, modul si calea de administrare, precum
si perioada de valabilitate propusa;
g) motivele
pentru care sunt necesare masuri de precautie si siguranta ce trebuie luate
pentru depozitarea produsului medicinal veterinar, administrarea acestuia la
animale si pentru eliminarea deseurilor, impreuna cu indicarea riscurilor
potentiale pe care le-ar putea prezenta produsul medicinal veterinar pentru
mediu, pentru sanatatea publica si a animalelor, precum si pentru plante;
h) indicarea
perioadei de asteptare pentru produsele medicinale destinate speciilor de
interes economic;
i) descrierea
metodelor de testare utilizate de fabricant;
j) rezultatele:
(i) testelor farmaceutice
(fizico-chimice, biologice sau microbiologice);
(ii) testelor
de siguranta si testelor pentru reziduuri;
(iii) testelor
preclinice si clinice;
(iv) testelor
privind evaluarea riscurilor potentiale prezentate de produsul medicinal asupra
mediului. Acest impact va fi studiat si va fi luat in considerare, caz cu caz,
pentru stabilirea unor prevederi specifice care sa-l limiteze.
k) o descriere
detaliata a sistemului de farmaco-vigilenta si unde este cazul, a sistemului de
management al riscului, pe care solicitantul trebuie sa-l implementeze;
l) un rezumat
al caracteristicilor produsului, in conformitate cu art. 18, o mostra de
ambalaj primar si de ambalaj secundar al produsului medicinal veterinar si
prospectul produsului, in conformitate cu art. 64-67;
m) un document
care sa ateste ca producatorul este autorizat in propria tara sa fabrice
produse medicinale veterinare;
n) copii ale
autorizatiilor de comercializare obtinute intr-un stat membru al Uniunii
Europene sau intr-o tara terta pentru produsul medicinal veterinar, precum si
lista statelor membre ale Uniunii Europene in care se afla in curs de examinare
solicitarea pentru autorizare, in conformitate cu prevederile prezentei norme
sanitare veterinare. Copii ale rezumatului caracteristicilor produsului propus
de solicitant, in conformitate cu art. 18 sau cel aprobat de autoritatea
competenta a statului membru, in conformitate cu art. 29, precum si copii ale
prospectului propus, detaliile oricarei decizii de refuzare a autorizarii, in
Comunitate sau intr-o tara terta si motivele acestei decizii. Toate aceste
informatii trebuie actualizate permanent;
o) dovada ca
solicitantul are la dispozitie serviciile unei persoane calificate responsabile
pentru farmaco-vigilenta si dispune de mijloace necesare pentru notificarea
oricarei reactii adverse suspecte aparute, in tara sau intr-o tara terta;
p) in cazul
produselor medicinale veterinare destinate pentru una sau mai multe specii de
interes economic care contin una sau mai multe substante farmacologic active ce
nu sunt cuprinse inca pentru speciile in cauza, in anexele 3A sau 3B ale Ordinului
presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor nr. 147/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, dovada
inregistrarii unei solicitari valide pentru stabilirea limitelor maxime de
reziduuri.
Documentele si
informatiile referitoare la rezultatele testelor mentionate la lit. j) alin. (1),
vor fi insotite de sumare detaliate si obiective, intocmite conform art. 19.
(1) Prin
derogare de la prevederile alin. (3) lit. j) al art. 12 si fara a aduce
atingere prevederilor legale referitoare la protectia proprietatii industriale
si comerciale, solicitantului nu i se va cere sa furnizeze rezultatele testelor
de siguranta si pentru reziduuri, testelor preclinice si clinice daca poate
demonstra ca produsul medicinal este un produs generic al unui produs medicinal
de referinta care este sau a fost autorizat in conformitate cu prevederile art.
5, pentru cel putin 8 ani in Romania sau in Comunitate.
(2) Un produs
medicinal veterinar generic autorizat in conformitate cu prevederile alin. (1),
va fi comercializat numai dupa 10 ani de la autorizarea initiala a produsului
de referinta.
(3)
Prevederile alin. (2) se aplica si in cazul in care produsul medicinal de
referinta nu a fost autorizat in statul membru in care se solicita autorizarea
produsului medicinal generic. In acest caz, solicitantul trebuie sa indice statul
membru in care produsul medicinal de referinta este sau a fost autorizat. La
cererea autoritatii competente a statului membru in care este prezentata
solicitarea, autoritatea competenta din celalalt stat membru va transmite, in
termen de o luna, confirmarea ca produsul medicinal de referinta este sau a
fost autorizat in acel stat, impreuna cu compozitia integrala a produsului de
referinta si dupa caz, alte documente relevante.
(4) Prin
exceptie, perioada de 10 ani prevazuta la alin. (2) va fi extinsa la 13 ani in
cazul produselor medicinale veterinare pentru pesti, albine sau alte specii
desemnate, in conformitate cu procedura comunitara si nationala pentru adaptare
la progresul tehnic si stiintific.
(5) In sensul
prezentului articol, urmatorii termeni se definesc astfel:
a)
"produs medicinal de referinta" reprezinta un produs autorizat in
conformitate cu prevederile art. 5 si 12;
b)
"produs medicinal generic" reprezinta un produs medicinal cu aceeasi
compozitie calitativa si cantitativa in substante active si aceeasi forma
farmaceutica ca si produsul medicinal de referinta si a carui bioechivalenta cu
produsul medicinal de referinta a fost demonstrata prin studii de
biodisponibilitate adecvate. Diferitele saruri, esteri, eteri, izomeri,
amestecuri de izomeri, complecsi sau derivati ai unei substante active vor fi
considerate a fi aceeasi substanta activa, numai in cazul in care proprietatile
acestora nu difera semnificativ din punct de vedere al sigurantei si/sau
eficacitatii. In astfel de cazuri, solicitantul trebuie sa prezinte informatii
suplimentare pentru a dovedi siguranta si/sau eficacitatea. Diferitele forme
farmaceutice orale cu eliberare imediata vor ii considerate ca una si aceeasi
forma farmaceutica. In astfel de cazuri, studiile de biodisponibilitate nu sunt
cerute solicitantului, daca poate demonstra ca produsul medicinal generic
indeplineste criteriile relevante definite in liniile directoare
corespunzatoare.
(6) In cazul
in care produsul medicinal veterinar nu intra sub incidenta definitiei unui
produs medicinal generic prevazut la alin. (5) lit. b), sau cand bioechivalenta
nu poate fi demonstrata prin studii de biodisponibilitate, precum si in caz de
schimbari ale substantei(lor) active, ale indicatiilor terapeutice, a
concentratiei, a formei farmaceutice sau a caii de administrare fata de
produsul medicinal de referinta, trebuie sa fie furnizate rezultatele testelor
de siguranta si reziduuri, testelor preclinice sau clinice.
(7) In cazul
in care un produs medicinal veterinar biologic similar cu un produs medicinal
veterinar biologic de referinta nu indeplineste conditiile din definitia
produsului medicinal generic datorita, in principal, diferentelor legate de
materiile prime sau de procesul de fabricatie al produsului medicinal veterinar
biologic fata de produsul medicinal veterinar biologic de referinta, trebuie sa
fie furnizate rezultatele testelor corespunzatoare preclinice sau clinice
referitoare la aceste conditii. Tipul si cantitatea datelor suplimentare ce
trebuie furnizate trebuie sa se conformeze cu prevederile anexei la prezenta
norma sanitara veterinara si cu liniile directoare detaliate corespunzatoare. Nu
trebuie sa fie furnizate rezultatele altor teste si experimente din dosarul
produsului medicinal de referinta.
(8) In cazul
produselor medicinale veterinare destinate pentru una sau mai multe specii de
interes economic care contin o substanta activa noua care nu a fost autorizata
in Romania sau in Comunitate pana la 30 aprilie 2004, perioada de 10 ani
prevazuta la alin. (2) va fi extinsa cu un an pentru fiecare extindere a
autorizatiei de comercializare pentru alte specii de interes economic, daca se
autorizeaza in interval de 5 ani de la acordarea autorizatiei de comercializare
initiale. Aceasta perioada nu va depasi insa 13 ani pentru o autorizatie de
comercializare pentru 4 sau mai multe specii de interes economic.
(9) Extinderea
perioadei de 10 ani la 11, 12 sau 13 ani pentru un produs medicinal veterinar
destinat speciilor de interes economic, va fi acordata numai daca detinatorul
autorizatiei de comercializare a cerut initial determinarea limitelor maxime de
reziduuri stabilite pentru speciile reglementate de autorizatie.
(10)
Efectuarea studiilor, testelor si experimentelor necesare conform alin. (1)-(9),
precum si cerintele practice ce decurg din aceasta nu vor fi considerate ca
fiind contrare drepturilor conferite de brevet sau celor privind certificatele
de protectie suplimentara pentru produsele medicinale.
(1) Prin
derogare de la prevederile alin. 3 lit. j) al art. 12 si fara a aduce atingere
prevederilor legale referitoare la protectia proprietatii industriale si
comerciale, solicitantului nu i se va cere sa furnizeze rezultatele testelor de
siguranta si pentru reziduuri, testelor preclinice si clinice, daca poate demonstra
ca substantele active ale produsului medicinal veterinar au o utilizare bine -
stabilita in domeniul veterinar, pe teritoriul Romaniei sau in interiorul
Comunitatii, pentru cel putin 10 ani, cu eficienta recunoscuta si un nivel
acceptabil de siguranta in privinta conditiilor stabilite in anexa la prezenta
norma sanitara veterinara. In acest caz solicitantul va furniza date din
literatura stiintifica adecvata.
(2) Raportul
de evaluare publicat de Agentia Europeana a Medicamentelor sau de Institutul pentru
Sanatate Publica Veterinara/Institutul pentru Controlul Produselor Biologice si
Medicamentelor de uz Veterinar, ca urmare a evaluarii unei solicitari pentru
stabilirea limitelor maxime pentru reziduuri, in conformitate cu prevederile
legale in vigoare, poate fi utilizat intr-un mod corespunzator datelor din
literatura, in principal pentru testele de siguranta.
(3) In cazul
in care un solicitant utilizeaza date din literatura stiintifica pentru a
obtine o autorizatie de comercializare pentru un produs medicinal destinat unei
specii de interes economic si prezinta noi studii de reziduuri, in conformitate
cu prevederile Ordinului
presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor nr. 147/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si
rezultate ale unor teste clinice suplimentare, in scopul obtinerii autorizatiei
de comercializare pentru produsul medicinal respectiv si pentru alte specii de
interes economic, timp de trei ani de la acordarea autorizatiei pentru care
aceste teste au fost efectuate, nu va fi permis unei parti terte sa utilizeze
rezultatele acestor studii sau teste, conform prevederilor art. 13.
In cazul
produselor medicinale veterinare ce contin substante active utilizate in
compozitia produselor medicinale veterinare, dar care nu au fost utilizate pana
acum in combinatie pentru scopuri terapeutice, trebuie furnizate rezultatele
testelor de siguranta si pentru reziduuri, dupa caz, si rezultatele unor noi
teste preclinice sau clinice referitoare la combinatie, in conformitate cu art.
12 alin. (3) lit. j), dar nu trebuie sa furnizeze referinte stiintifice pentru
fiecare substanta din combinatie.
Titularul
autorizatiei de comercializare poate permite utilizarea documentatiei
farmaceutice, pentru reziduuri si siguranta, rezultatele testelor preclinice si
clinice cuprinse in dosarul produsului medicinal veterinar respectiv, in scopul
sustinerii unei solicitari ulterioare de autorizare pentru un produs medicinal
veterinar care are aceeasi forma farmaceutica, compozitie calitativa si
cantitativa in substante active.
In mod
exceptional, prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (3) lit. j), pentru
produsele medicinale veterinare imunologice, solicitantul nu trebuie sa
furnizeze rezultate ale anumitor teste de teren pentru specii tinta, daca
aceste teste nu pot fi efectuate din motive temeinic justificate, in special,
tinand cont de alte prevederi legislative nationale sau comunitare.
(1) Rezumatul
caracteristicilor produsului va contine, in ordinea indicata mai jos,
urmatoarele informatii:
1. denumirea
produsului medicinal veterinar, concentratia si forma farmaceutica;
2. compozitia
calitativa si cantitativa pentru substantele active si constituentii
excipientului, a caror cunoastere este esentiala pentru administrarea
corespunzatoare a produsului medicinal. Va fi utilizata denumirea uzuala comuna
sau denumirea chimica;
3. forma farmaceutica;
4.
particularitati clinice:
4.1. specii
tinta,
4.2. indicatii
de utilizare, cu specificarea speciilor tinta,
4.3.
contraindicatii,
4.4.
avertizari speciale pentru fiecare specie tinta,
4.5. precautii
speciale pentru utilizare, inclusiv precautii speciale pentru persoana care
administreaza produsul medicinal animalelor,
4.6. reactii
adverse (frecventa si gravitate),
4.7. utilizare
in timpul gestatiei, lactatiei sau ouatului,
4.8.
interactiuni cu alte produse medicinale si alte forme de interactiuni,
4.9. doza si
calea de administrare,
4.10.
supradoza (simptome, proceduri de urgenta, antidoturi), daca este cazul,
4.11. perioade
de asteptare pentru diferite alimente, inclusiv cele pentru care perioada de
asteptare este zero;
5. proprietati
farmacologice:
5.1.
proprietati farmacodinamice,
5.2.
particularitati farmacocinetice
6.
particularitati farmaceutice:
6.1. lista
excipientilor,
6.2.
incompatibilitati majore,
6.3. perioada
de valabilitate si cand este cazul, perioada de valabilitate dupa reconstituirea
produsului medicinal, sau atunci cand ambalajul primar este deschis pentru
prima data,
6.4. precautii
speciale pentru depozitare,
6.5. natura si
compozitia ambalajului primar,
6.6. precautii
speciale pentru eliminarea produselor medicinale neutilizate sau a deseurilor
provenite din utilizarea unor astfel de produse, dupa caz;
7. detinatorul
autorizatiei de comercializare;
8. numarul
autorizatiei de comercializare;
9. data primei autorizatii sau data
reinnoirii autorizatiei;
10. data
revizuirii textului.
(2) In scopul
autorizarii conform art. 13, nu este necesar sa fie incluse date referitoare la
indicatii sau forme de dozaj cuprinse in rezumatul caracteristicilor produsului
pentru produsul medicinal de referinta care se afla inca sub protectia
conferita de brevet, la data comercializarii unui medicament generic.
(1)
Solicitantii se vor asigura ca rezumatele detaliate si obiective mentionate la
art. 12 alin. (3) sunt elaborate si semnate de persoane cu calificari
profesionale sau tehnice adecvate, precizate intr-un scurt curriculum vitae,
inainte de a fi prezentate autoritatilor competente.
(2) Persoanele
mentionate la alin. (1) trebuie sa justifice orice utilizare a datelor
stiintifice prevazute la art. 14 alin. (1), in conformitate cu conditiile stabilite
in anexa la prezenta norma sanitara veterinara.
(3) Un scurt
curriculum vitae al persoanelor mentionate la alin. (1) va fi atasat la
rezumatele detaliate.
Prevederi speciale aplicabile produselor medicinale
homeopate veterinare
(1) Autoritatea competenta se va asigura ca produsele
medicinale veterinare homeopate fabricate si comercializate in Romania sunt
inregistrate sau autorizate, in conformitate cu prevederile art. 21, 22 si 23. In cazul produselor
inregistrate in conformitate cu art. 21, se vor aplica prevederile art. 37 si
art. 38 alin. (1)-(3).
(2) Autoritatea veterinara centrala a Romaniei va stabili
o procedura simplificata pentru produsele medicinale veterinare homeopate
mentionate la art. 21 alin. (2). Prin derogare de la prevederile art. 10,
produsele medicinale veterinare homeopate pot fi administrate la speciile care
nu sunt de interes economic sub responsabilitatea unui medic veterinar.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 11 alin. (1) si
(2), autoritatea veterinara centrala va permite administrarea de produse
medicinale veterinare homeopate destinate speciilor de interes economic sub
responsabilitatea unui medic veterinar daca, constituentii activi ai acestor
produse nu sunt supusi stabilirii unor limite maxime de reziduuri. Autoritatea
competenta, va lua masuri corespunzatoare pentru a controla utilizarea
produselor medicinale homeopate veterinare inregistrate sau autorizate in alt
stat, in conformitate cu prezenta norma sanitara veterinara, pentru utilizare
la aceeasi specie.
(1) Fara a aduce atingere prevederilor Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare
Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 147/2004, cu
modificarile si completarile ulterioare, pot face obiectul unei proceduri
speciale de inregistrare simplificata numai produsele medicinale veterinare
homeopate care indeplinesc cumulat urmatoarele conditii:
a) sunt administrate pe o cale descrisa de Farmacopeea
Romana, Farmacopeea Europeana sau, in absenta acesteia, de farmacopeea
utilizata oficial, in mod curent, de statul membru respectiv;
b) pe eticheta produsului medicinal veterinar nu apare
nici o indicatie terapeutica specifica sau alte informatii referitoare la
aceasta;
c) prezinta un grad suficient de dilutie, pentru a
garanta siguranta produsului medicinal, in special, produsul medicinal nu
trebuie sa contina mai mult de 1/10000 din tinctura mama.
Tinand cont de progresul stiintific si daca se justifica,
prevederile lit. b) si c) pot fi adaptate, in conformitate cu procedura
comunitara si nationala. La data inregistrarii, autoritatea competenta, va
stabili clasificarea pentru prescrierea produselor medicinale.
(2) Criteriile si regulile de procedura prevazute la cap.
III, cu exceptia art. 29, se aplica prin analogie cu procedura de inregistrare
simplificata speciala pentru produsele medicinale homeopate veterinare
mentionate la alin. (1), cu exceptia cazului efectului terapeutic demonstrat.
O cerere de inregistrare simplificata speciala, se poate
referi la o serie de produse medicinale derivate de la acelasi/aceleasi
stoc/stocuri homeopat(e). Pentru a demonstra calitatea farmaceutica si
omogenitatea fiecarui lot a produselor in cauza, cererea trebuie insotita de
urmatoarele documente:
a) denumirea stiintifica sau alta denumire prevazuta in
farmacopee pentru stocul sau stocurilor homeopate, impreuna cu o declaratie
privind diferitele cai de administrare, formele farmaceutice si gradul de
dilutie care urmeaza a fi inregistrat,
b) dosarul in care se descrie modul de obtinere si
control al stocului sau stocurilor homeopate si justificarea naturii homeopate
a acestuia/acestora, pe baza unor date bibliografice adecvate; in cazul produselor
medicinale homeopate veterinare care contin substante biologice, trebuie sa se
prezinte o descriere a masurilor luate pentru asigurarea absentei agentilor
patogeni,
c) dosarul de fabricatie si control pentru fiecare forma
farmaceutica si o descriere a metodei de dilutie si potentare,
d) autorizatia de fabricatie pentru produsele medicinale
in cauza,
e) copii ale tuturor inregistrarilor sau autorizatiilor
obtinute pentru aceleasi produse medicinale in statele membre ale Uniunii
Europene,
f) una sau mai multe mostre ale ambalajului secundar si
ambalajului primar ale produselor medicinale ce urmeaza a fi inregistrate,
g)
date privind stabilitatea produsului medicinal,
h) perioada de asteptare propusa, insotita de toate
justificarile solicitate.
(1)
Produsele medicinale veterinare homeopate, altele decat cele mentionate la art.
21 alin. (1), sunt
supuse autorizarii in conformitate cu prevederile art. 12, 14, 15, 16, 17 si
18.
(2) Autoritatea veterinara centrala poate introduce sau
mentine pe teritoriul Romaniei, reguli specifice pentru testele de siguranta si
experimentele preclinice si clinice pentru produsele medicinale veterinare
homeopate destinate animalelor care nu sunt de interes economic, altele decat
cele prevazute la art. 21 alin. (1), in conformitate cu principiile si
caracteristicile homeopatiei practicate in Romania. In acest caz, autoritatea
veterinara centrala, trebuie sa notifice Comisia Europeana cu privire la
normele specifice in vigoare.
Prezentul capitol nu se aplica produselor medicinale
veterinare homeopate imunologice. Prevederile de la titlurile VI si VII se
aplica produselor medicinale homeopate veterinare.
Procedura
pentru autorizatia de comercializare
(1)
Autoritatea competenta trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a se
asigura ca procedura pentru acordarea autorizatiei de comercializare pentru un
produs medicinal veterinar nu va depasi 210 zile de la depunerea unei
solicitari valabile. Solicitarile pentru autorizatiile de comercializare pentru
acelasi produs medicinal veterinar depuse in doua sau mai multe state membre,
vor fi prezentate in conformitate cu prevederile art. 36-48.
(2) Atunci
cand autoritatea competenta ia nota ca o alta solicitare pentru autorizatia de
comercializare pentru acelasi produs medicinal este in curs de examinare
intr-un stat membru al Uniunii Europene, autoritatea isi va declina competenta
in ceea ce priveste evaluarea solicitarii si va recomanda solicitantului
aplicarea prevederilor art. 36-48.
In cazul in care autoritatea
competenta este informata, in conformitate cu art. 12 alin. (3), lit. n) ca un
stat membru ai Uniunii Europene a autorizat un produs medicinal veterinar care
face obiectul unei solicitari pentru autorizare in Romania, aceasta va respinge
solicitarea, daca nu a fost prezentata in conformitate cu prevederile art.
36-48.
In scopul examinarii solicitarii
inaintate in conformitate cu prevederile art. 12-17, autoritatea competenta
trebuie sa verifice daca dosarul prezentat in sprijinul solicitarii este
conform cu prevederile art. 12-17 si sa stabileasca daca sunt indeplinite
conditiile pentru emiterea autorizatiei de comercializare.
Autoritatea
veterinara centrala a Romaniei trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a
se asigura ca:
a) autoritatea
veterinara competenta verifica daca fabricantii de produse medicinale
veterinare din tarile terte sunt capabili sa fabrice aceste produse in
conformitate cu datele prevazute la art. 12 alin. (3) lit. d) si/sau sa
efectueze teste de control in conformitate cu metodele descrise in documentatia
care insoteste cererea, conform cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. i);
b) autoritatea
veterinara centrala poate autoriza fabricantii si importatorii de produse
medicinale veterinare din tari terte, sa aiba anumite etape ale procesului de
fabricatie si/sau unele teste de control la care se refera lit. a) efectuate de
terti, in cazul in care circumstantele justifica acest lucru; in astfel de
cazuri, autoritatea veterinara centrala trebuie, de asemenea, sa efectueze
controale la unitatile in cauza.
(1) In cazul
in care este emisa o autorizatie, detinatorul trebuie sa fie informat de catre
autoritatea competenta cu privire la rezumatul caracteristicilor produsului,
asa cum a fost aprobat de catre aceasta.
(2)
Autoritatea competenta trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a se
asigura ca informatiile referitoare la produsul medicinal veterinar si, in
special cele inscrise pe eticheta si prospect, sunt in conformitate cu
rezumatul caracteristicilor produsului aprobat, la data acordarii autorizatiei
de comercializare sau ulterior.
(3)
Autoritatea competenta va face publica fara intarziere, autorizatia de
comercializare emisa, impreuna cu rezumatul caracteristicilor produsului pentru
fiecare produs medicinal veterinar autorizat.
(4)
Autoritatea competenta trebuie sa elaboreze un raport de evaluare si observatii
privind rezultatele testelor farmaceutice, de siguranta si reziduuri, ale
testelor preclinice si clinice pentru produsul medicinal in cauza. Raportul de
evaluare va fi actualizat pe masura ce devin disponibile noi informatii care se
dovedesc a fi importante pentru evaluarea calitatii, sigurantei sau
eficacitatii produsului medicinal veterinar in cauza. Institutul va face public
fara intarziere, raportul de evaluare si motivele pe care se bazeaza opinia sa,
dupa eliminarea oricaror informatii confidentiale de natura comerciala.
(1) Prin
autorizatia de comercializare se poate impune detinatorului acesteia sa indice
pe ambalajul primar si/sau pe ambalajul secundar si pe prospect - dupa caz,
alte informatii esentiale pentru siguranta sau protectia sanatatii, inclusiv
precautiile speciale de utilizare si orice alte avertismente care rezulta din
testele clinice si farmacologice prevazute la art. 12 alin. (3) lit j) si la
art. 13-17, sau din experienta dobandita pe parcursul utilizarii produsului
medicinal veterinar, dupa comercializarea acestuia.
(2) In
circumstante exceptionale, in urma consultarii solicitantului, autorizatia
poate fi acordata cu conditia ca solicitantul sa introduca proceduri specifice,
in special referitoare la siguranta produsului medicinal veterinar si a
notificarii Institutului, cu privire la orice incident cauzat de utilizarea
produsului si a masurilor care trebuie luate. Astfel de autorizatii pot fi
acordate numai pentru motive obiective, verificabile. Mentinerea autorizatiei
va depinde de reevaluarea anuala a acestor conditii.
(1) Dupa
emiterea unei autorizatii de comercializare, detinatorul acesteia trebuie sa aplice
metodele de fabricatie si control prevazute de art. 12 alin. (3) lit. d) si i),
tinand cont de progresul stiintific si tehnic si sa introduca toate
modificarile care se impun pentru a permite ca produsul medicinal veterinar sa
fie fabricat si controlat prin intermediul unor metode stiintifice general
acceptate. Aceste modificari trebuie sa faca obiectul unei aprobari din partea
autoritatii veterinare centrale din Romania.
(2) Institutul
pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de uz Veterinar poate
sa ceara solicitantului sau detinatorului unei autorizatii de comercializare sa
furnizeze cantitati suficiente de substante pentru a efectua controale in
scopul identificarii prezentei reziduurilor produselor medicinale veterinare in
cauza. La cererea Institutului, detinatorul autorizatiei de comercializare va
furniza expertiza sa tehnica, pentru a facilita implementarea metodei analitice
de detectare a reziduurilor produselor medicinale, in laboratorul de referinta
desemnat, conform prevederilor Ordinului
ministrului agriculturii, apelor si padurilor nr. 357/2001 pentru aprobarea normei sanitare
veterinare privind masurile de supraveghere si control al unor substante si al
reziduurilor acestora la animalele vii si la produsele lor, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001.
(3)
Detinatorul autorizatiei de comercializare va furniza imediat autoritatii
competente orice informatii noi care ar putea duce la modificarea informatiilor
si documentelor prevazute la art. 12 alin. (3), art. 13-15 si art. 18 sau ale
anexei la prezenta norma sanitara veterinara. In special, acesta va informa
imediat autoritatea competenta despre orice interdictie sau restrictie impusa
de autoritatile competente ale oricarei tari in care produsul medicinal
veterinar este comercializat si despre orice informatii noi care ar putea
influenta evaluarea beneficiilor si riscurilor produsului medicinal in cauza.
(4) Pentru a
permite evaluarea continua a balantei risc-beneficiu, Institutul poate, in
orice moment, sa solicite detinatorului autorizatiei de comercializare sa
prezinte date care sa demonstreze ca balanta risc-beneficiu ramane favorabila.
(5)
Detinatorul autorizatiei de comercializare va informa imediat autoritatea
competenta cu privire la autorizatie, in legatura cu orice modificare pe care
intentioneaza sa o aduca informatiilor si documentelor mentionate la art.
12-17.
(1) Dupa
primirea autorizatiei de comercializare, detinatorul acesteia va informa
autoritatea competenta a statului care a emis autorizatia, in legatura cu data
comercializarii efective a produsului medicinal veterinar in acel stat, luand
in considerare diferitele prezentari autorizate.
(2)
Detinatorul va notifica, de asemenea, autoritatea competenta daca produsul nu
mai este comercializat in statul respectiv, temporar sau permanent, in afara
unor circumstante exceptionale, o astfel de notificare trebuie facuta cu minim
doua luni inainte de intreruperea comercializarii produsului.
(3) La cererea
autoritatii competente, in principal in contextul farmaco-vigilentei,
detinatorul autorizatiei de comercializare trebuie sa furnizeze autoritatii
competente, toate datele legate de volumul de vanzari pentru produsul medicinal
veterinar si orice date disponibile referitoare la volumul prescriptiilor.
(1) Fara a se
aduce atingere prevederilor alin. (4) si (5), o autorizatie de comercializare
este valabila timp de 5 ani.
(2)
Autorizatia poate fi reinnoita dupa 5 ani in baza reevaluarii balantei
risc-beneficiu. In aceste conditii, detinatorul autorizatiei de comercializare
va prezenta o lista completa a tuturor documentelor cu privire la calitate,
siguranta si eficacitate, inclusiv toate variatiile introduse dupa acordarea
autorizatiei de comercializare, cu cel putin 6 luni inainte de expirarea
valabilitatii acesteia. Autoritatea competenta poate sa ceara solicitantului sa
prezinte oricand documentele enumerate.
(3) Dupa reinnoire,
autorizatia de comercializare este valabila pentru o perioada nelimitata. In
cazul in care, autoritatea competenta decide, in baza unor motive justificate
privind farmaco-vigilenta, se va acorda o reinnoire a autorizatiei pentru 5
ani, in conformitate cu prevederile alin. (2).
(4) In cazul
in care in termen de 3 ani de acordarea autorizatiei de comercializare,
produsul medicinal veterinar autorizat nu se comercializeaza efectiv,
autorizatia isi inceteaza valabilitatea.
(5) In cazul
in care un produs medicinal veterinar autorizat, comercializat in Romania, nu
se mai afla efectiv pe piata timp de 3 ani consecutiv, autorizatia acordata
pentru acel produs medicinal veterinar isi inceteaza valabilitatea.
(6) In
circumstante exceptionale, din motive legate de sanatatea publica sau sanatatea
animalelor, autoritatea competenta poate, sa acorde exceptii de la prevederile
alin. (4) si
(5). Aceste
exceptii trebuie sa fie temeinic justificate.
Acordarea
autorizatiei nu exonereaza fabricantul si dupa caz, detinatorul autorizatiei de
raspunderea legala.
(1)
Autorizatia de comercializare nu se acorda daca dosarul inaintat autoritatii
competente nu este conform prevederilor art. 12-17 si art. 18.
(2)
Autorizatia nu se acorda in cazul in care, dupa verificarea documentelor si
informatiilor enumerate la art. 12 si art. 13 alin. (1), se constata ca:
a) balanta
risc-beneficiu a produsului medicinal veterinar este nefavorabila, in
conditiile de utilizare autorizate; atunci cand solicitarea priveste un produs
medicinal veterinar de uz zootehnic, trebuie sa se acorde o atentie deosebita
beneficiilor pentru sanatatea si bunastarea animalelor si siguranta
consumatorului;
b) produsul nu
are efect terapeutic sau solicitantul nu are suficiente dovezi pentru astfel de
efecte, in ceea ce priveste speciile de animale care urmeaza sa fie tratate;
c) compozitia
calitativa sau cantitativa a produsului nu este precizata;
d) perioada de
asteptare recomandata de solicitant nu este suficienta pentru a asigura ca
alimentele obtinute de la animalul tratat nu contin reziduuri care ar putea
constitui un pericol pentru sanatatea consumatorului, sau este insuficient
justificata;
e) eticheta
sau prospectul propus de solicitant nu se conformeaza cu prevederile prezentei
norme sanitare veterinare;
f) produsul
medicinal veterinar este prezentat pentru vanzare pentru o utilizare interzisa
in baza altor reglementari nationale sau comunitare.
(3) Atunci
cand o reglementare comunitara este in curs de adoptare si urmeaza a fi
transpusa in legislatia nationala, autoritatea competenta poate refuza
autorizarea unui produs medicinal veterinar, daca aceasta masura este necesara
pentru asigurarea protectiei sanatatii publice, a consumatorului sau a
sanatatii animalelor.
(4)
Solicitantul sau detinatorul autorizatiei de comercializare este responsabil
pentru acuratetea documentelor si datelor prezentate.
Procedura de
recunoastere mutuala si procedura descentralizata
(1) Se va
infiinta un grup de coordonare pentru examinarea oricarei probleme legate de
autorizatia de comercializare pentru un produs medicinal veterinar in doua sau
mai multe state membre, in conformitate cu procedurile stabilite in acest
capitol. Agentia pentru Evaluarea Medicamentelor va asigura secretariatul
pentru acest grup de coordonare.
(2) Grupul de
coordonare va fi compus dintr-un reprezentant al fiecarui stat membru numit
pentru o perioada de timp determinata care se reinnoieste la trei ani. Membrii
grupului pot fi insotiti de experti.
(3) Grupul de
coordonare isi va intocmi propriile reguli de procedura, care vor intra in
vigoare dupa avizul favorabil al Comisiei Europene. Aceste reguli de procedura
vor fi facute publice.
(1) In scopul
acordarii unei autorizatii de comercializare pentru un produs medicinal veterinar
in mai multe state membre, solicitantul va inainta o cerere, in baza unui dosar
identic, in statele membre respective. Dosarul va contine toate informatiile
administrative si documentatia stiintifica si tehnica mentionata la art. 12-18.
Documentele prezentate vor include lista statelor membre vizate de solicitare.
Solicitantul
va cere unui stat membru sa actioneze ca stat membru de referinta si sa
pregateasca un raport de evaluare pentru produsul medicinal veterinar in cauza,
in conformitate cu prevederile alin. (2) sau (3). Atunci cand este cazul,
raportul de evaluare va contine o evaluare, in conformitate cu prevederile
mentionate la art. 13 alin. (5) sau art. 14 alin. (3).
(2) In cazul
in care produsul medicinal veterinar a primit deja o autorizatie de
comercializare la data solicitarii, statele membre in cauza vor recunoaste
autorizatia de comercializare acordata de statul membru de referinta.
In aceste
conditii, detinatorul autorizatiei de comercializare va solicita statului
membru de referinta, fie sa pregateasca un raport de evaluare pentru produsul
medicinal in cauza sau, dupa caz, sa actualizeze orice raport de evaluare
existent. Statul membru de referinta va pregati sau actualiza raportul de
evaluare in termen de 90 de zile de la primirea unei solicitari valabile. Raportul
de evaluare, impreuna cu rezumatul caracteristicilor produsului, eticheta si
prospectul aprobate, vor fi inaintate statelor membre in cauza si
solicitantului.
(3) In cazul
in care produsul medicinal veterinar nu a primit autorizatie la data
solicitarii, solicitantul va cere statului membru de referinta sa pregateasca
un raport de evaluare si proiecte pentru rezumatul caracteristicilor
produsului, eticheta si prospect. Statui membru de referinta va pregati aceste
proiecte in termen de 120 de zile de la primirea unei solicitari valabile si le
va trimite statelor membre in cauza si solicitantului.
(4) In termen
de 90 de zile de la primirea documentelor mentionate la alin. (2) si (3),
statele membre in cauza vor aproba raportul de evaluare, rezumatul
caracteristicilor produsului, eticheta si prospectul si vor informa in
consecinta statul membru de referinta. Statul membru de referinta va inregistra
acordul dintre parti, va incheia procedura si va informa solicitantul in
consecinta.
(5) Fiecare stat membru in care a
fost inaintata o solicitare, in conformitate cu prevederile alin. (1), va adopta o decizie, conform
raportului de evaluare, etichetei si prospectului autorizate, in termen de 30
de zile de la confirmarea acordului dintre parti.
(1) In cazul in care, in termenul
prevazut la art. 37 alin. (4), un stat membru nu poate accepta
raportul de evaluare din motivele unui risc potential grav pentru sanatatea
umana, a animalelor sau pentru mediu, statul membru respectiv va prezenta o
declaratie detaliata a motivelor sale, catre celelalte state membre in cauza,
statul membru de referinta si solicitant. Punctele de dezacord vor fi
prezentate fara intarziere grupului de coordonare.
Daca un stat
membru in care a fost inaintata o solicitare invoca motivele mentionate la art.
77 alin. (1), acesta nu va mai fi considerat ca stat membru implicat, in
intelesul acestui capitol.
(2) Comisia
Europeana va adopta linii directoare care sa defineasca riscul potential grav
pentru sanatatea umana, a animalelor sau pentru mediu.
(3) In cadrul
grupului de coordonare, toate statele membre mentionate la alin. (1) vor face
tot posibilul pentru a ajunge la un acord cu privire la actiunile ce trebuie
intreprinse. Acestea vor asigura solicitantului oportunitatea de a-si formula
punctul de vedere verbal sau in scris. Daca in termen de 60 de zile de la
comunicarea motivelor de dezacord catre grupul de coordonare, statele membre
ajung la un acord, statul membru de referinta va inregistra acest acord, va
inchide procedura si va informa solicitantul in consecinta. Se vor aplica
prevederile art. 37 alin. (5).
(4) In cazul
in care, in cadrul termenului de 60 de zile, statele membre nu ajung la un
acord, Agentia Europeana a Medicamentelor va fi informata imediat cu privire la
aplicarea procedurii stabilite la art. 41, 42 si 43. Agentiei Europene a
Medicamentelor i se va furniza o descriere detaliata a problemelor asupra
carora nu s-a ajuns la un acord si motivele dezacordului. Solicitantului i se
va furniza o copie a acestor informatii.
(5) Imediat
dupa ce solicitantul a fost informat ca problema a fost inaintata Agentiei
Europene a Medicamentelor, acesta va prezenta imediat acesteia o copie a
informatiilor si documentelor mentionate la art. 37 alin. (1).
(6) In cazul
mentionat la alin. (4), statele membre care au aprobat raportul de evaluare,
rezumatul caracteristicilor produsului, eticheta si prospectul aprobate de
statul membru de referinta, la cererea solicitantului, pot acorda o autorizatie
de comercializare pentru produsul medicinal veterinar respectiv, fara a astepta
rezultatul procedurii stabilite la art. 41. In acest caz, autorizatia acordata
va exista, fara a se prejudicia rezultatul acestei proceduri.
(1) In cazul
in care doua sau mai multe solicitari inaintate in conformitate cu prevederile
art. 12-18 au fost facute in scopul obtinerii autorizatiei de comercializare
pentru un anumit produs medicinal veterinar, iar statele membre implicate au
adoptat decizii divergente referitoare la autorizarea, suspendarea sau
revocarea autorizatiei acelui produs medicinal veterinar, un stat membru,
Comisia Europeana sau detinatorul autorizatiei de comercializare pot supune
problema in cauza analizei in cadrul Comitetului pentru Produse Medicinale de
Uz Veterinar (denumit in continuare "Comitetul"), pentru aplicarea
procedurii stabilite la art. 41, 42 si 43.
(2) In scopul
promovarii armonizarii produselor medicinale veterinare autorizate in
Comunitate si pentru intarirea eficientei aplicarii prevederilor art. 10 si 11,
statele membre vor inainta grupului de coordonare, o lista a produselor
medicinale veterinare pentru care trebuie pregatit un rezumat armonizat al
caracteristicilor produsului.
Grupul de
coordonare va conveni cu privire la lista produselor medicinale, in baza
propunerilor trimise de statele membre si va inainta aceasta lista Comisiei
Europene.
Produsele
medicinale de pe lista vor face obiectul prevederilor alin. (1), conform unui
grafic stabilit in cooperare cu Agentia Europeana a Medicamentelor.
Comisia
Europeana, in colaborare cu Agentia Europeana a Medicamentelor si luand in
considerare punctele de vedere ale partilor interesate, va accepta lista finala
si graficul.
(1) In cazul
in care, sunt implicate interesele Comunitatii, statele membre, Comisia
Europeana, solicitantul sau detinatorul autorizatiei de comercializare, se
adreseaza Comitetului pentru aplicarea procedurii stabilite la art. 41, 42 si
43, inainte de adoptarea unei decizii cu privire la o cerere referitoare la
obtinerea autorizatiei de comercializare, suspendarea, retragerea sau cu
privire la orice variatii in termenii unei autorizatii de comercializare,
tinand cont, in principal, de informatiile colectate in conformitate cu Titlul
VII.
Statul membru
in cauza sau Comisia Europeana va identifica cu claritate problema inaintata
Comitetului pentru analiza si va informa solicitantul sau detinatorul
autorizatiei de comercializare.
Statul membru,
solicitantul sau detinatorul autorizatiei de comercializare va inainta
Comitetului toate informatiile disponibile referitoare la problema in cauza.
(2) In cazul
in care, problema inaintata Comitetului se refera la o gama de produse
medicinale sau la o clasa terapeutica, Agentia Europeana a Medicamentelor poate
limita procedura la parti specifice ale autorizatiei.
In acest caz,
pentru aceste produse medicinale se vor aplica prevederile art. 44, numai daca
acestea sunt reglementate de procedura de obtinere a autorizatiei de
comercializare mentionata la acest capitol.
(1) In cazul
in care se face referire la procedura stabilita in acest articol, Comitetul va
analiza problema in cauza si va emite o opinie motivata in termen de 60 de zile
de la data la care problema a fost inaintata pentru analiza.
Cu toate
acestea, pentru cazurile inaintate Comitetului, in conformitate cu prevederile
art. 39 si 40, acesta poate extinde acest termen cu o perioada suplimentara de
maxim 90 de zile, tinand cont de punctele de vedere ale detinatorilor de
autorizatii de comercializare implicati.
In caz de
urgenta si la propunerea presedintelui, Comitetul poate accepta un termen mai
mic.
(2) In scopul
analizarii problemei, Comitetul va desemna unul din membrii sai sa actioneze ca
raportor. De asemenea, Comitetul poate sa desemneze experti independenti pentru
consultari pe probleme specifice. Odata cu desemnarea expertilor, Comitetul va
stabili sarcinile acestora si va specifica termenul pentru indeplinirea acestor
sarcini.
(3) Inainte de
formularea opiniei, Comitetul va oferi solicitantului sau detinatorului
autorizatiei de comercializare oportunitatea de a prezenta explicatii scrise
sau verbale, in termenul specificat.
Opinia
Comitetului va include proiectul rezumatului caracteristicilor produsului si
proiectele pentru eticheta si prospect.
In cazul in
care considera necesar, Comitetul poate invita orice alta persoana sa furnizeze
informatii legate de problema in cauza.
Comitetul
poate suspenda termenul mentionat la alin. (1), pentru a permite solicitantului
sau detinatorului autorizatiei de comercializare sa pregateasca explicatiile.
(4) Agentia
Europeana a Medicamentelor va informa imediat solicitantul sau detinatorul
autorizatiei de comercializare, atunci cand opinia Comitetului este ca:
a) solicitarea
nu indeplineste criteriile pentru autorizare,
b) rezumatul
caracteristicilor produsului propus de solicitant sau de detinatorul
autorizatiei de comercializare, in conformitate cu prevederile art. 18, trebuie
modificat,
c) autorizatia
trebuie sa fie acordata in baza unor conditii considerate esentiale pentru
utilizarea in siguranta si eficienta a produsului medicinal veterinar, inclusiv
farmaco-vigilenta sau
d) o
autorizatie de comercializare trebuie sa fie suspendata, variata sau retrasa.
(5) In termen
de 15 zile de la primirea opiniei, solicitantul sau detinatorul autorizatiei de
comercializare poate notifica Agentia in scris despre intentia sa de a solicita
o reexaminare a opiniei. In acest caz, acesta va inainta Agentiei motivele
detaliate pentru aceasta solicitare, in termen de 60 zile de la primirea
opiniei.
(6) In termen
de 60 zile de la primirea motivelor pentru solicitare, Comitetul isi va
reexamina opinia, in conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1) al
Regulamentului Consiliului si Parlamentului European nr. 726/2004. Motivele
concluziei formulate vor fi anexate la raportul de evaluare mentionat la alin. (5).
(7) In termen
de 15 zile dupa adoptare, Agentia Europeana a Medicamentelor va inainta opinia
finala a Comitetului catre: statele membre, Comisia Europeana, solicitant sau
detinatorul autorizatiei de comercializare, impreuna cu un raport care sa
descrie evaluarea produsului medicinal veterinar si motivele concluziilor
formulate.
(8) In cazul
unei opinii favorabile pentru acordarea sau mentinerii unei autorizatii de
comercializare, vor fi anexate la opinie urmatoarele documente:
a) un proiect
de rezumat al caracteristicilor produsului, in conformitate cu prevederile art.
18; dupa caz, acesta va reflecta diferentele referitoare la conditiile
veterinare in statele membre;
b) orice conditii care afecteaza
autorizatia, in intelesul alin. (4);
c) detalii ale
oricaror conditii recomandate sau restrictii cu privire la utilizarea eficienta
si in siguranta a produsului medicinal veterinar; si
d) proiectele
etichetei si prospectului.
In termen de
15 zile de la primirea opiniei, Comisia Europeana va pregati un proiect al
deciziei ce trebuie adoptata in privinta solicitarii, tinand cont de
reglementarile comunitare.
Pentru un
proiect de decizie care prevede acordarea unei autorizatii de comercializare,
vor fi anexate documentele mentionate la art. 41 alin. (8).
In cazul in
care, in mod exceptional, proiectul de decizie nu este in conformitate cu
opinia Agentiei Europene a Medicamentelor, Comisia Europeana va anexa, de
asemenea, o explicatie detaliata a motivelor pentru diferente.
Proiectul de
decizie va fi inaintat statelor membre sau detinatorului autorizatiei de
comercializare.
(1) Comisia va
lua decizia finala in conformitate cu procedura comunitara, in termen de 15
zile de la incheierea acesteia.
(2) Regulile de
procedura ale Comitetului Permanent trebuie sa fie adoptate astfel incat sa se
tina cont de sarcinile obligatorii ale acestuia, in conformitate cu prevederile
acestui capitol. Aceste reguli trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) opinia
Comitetului Permanent, exprimata in scris, cu exceptia cazurilor mentionate la
art. 42 alin. (3).
b) statele
membre vor avea la dispozitie 22 de zile pentru a inainta observatiile lor
exprimate in scris, catre Comisia Europeana, cu privire la proiectul de
decizie. In cazul in care, decizia trebuie sa fie luata in regim de urgenta,
presedintele poate stabili un termen mai mic, in functie de gradul de urgenta
implicat. Acest termen nu va fi mai mic de 5 zile, in afara unor circumstante
exceptionale.
c) Statele
membre vor avea optiunea inaintarii unei solicitari scrise, privind punerea in
discutie a proiectului de decizie in cadrul unei intruniri plenare a
Comitetului Permanent.
(3) Decizia
mentionata la alin. (1) va fi transmisa tuturor statelor membre si comunicata
detinatorului autorizatiei de comercializare sau solicitantului, pentru
informare. Statele membre implicate si statul membru de referinta vor acorda
sau retrage autorizatia de comercializare sau vor introduce variatii in
termenii autorizatiei de comercializare, daca este cazul, pentru a se conforma
cu decizia Comisiei Europene, in termen de 30 de zile de la notificare si va
face referire la aceasta. Statele membre vor informa in consecinta, Comisia
Europeana si Agentia Europeana a Medicamentelor.
(4)
Prevederile necesare pentru implementarea alin. (2)-(4) trebuie sa fie adoptate
de Comisia Europeana, in conformitate cu procedura comunitara.
(5) O decizie,
in intelesul alin. (1) trebuie sa fie adresata statului membru implicat si
comunicata detinatorului autorizatiei de comercializare. Statele membre vor
acorda, retrage sau modifica termenii autorizatiei de comercializare, dupa caz,
pentru conformitate cu decizia luata, in termen de 30 zile de la notificarea
acestora. Statele membre trebuie sa informeze Comisia Europeana si Agentia
(EMEA) despre aceasta.
(1) O
solicitare a detinatorului unei autorizatii de comercializare de obtinere a
unei variatii in termenii acestei autorizatii, care a fost acordata in
conformitate cu prevederile acestui capitol, trebuie sa fie prezentata tuturor
statelor membre care au autorizat anterior produsul medicinal veterinar in
cauza.
(2) In
consultare cu Agentia (EMEA), Comisia Europeana trebuie sa adopte masurile
adecvate pentru examinarea variatiilor in termenii unei autorizatii de comercializare.
(3) Aceste
masuri trebuie sa cuprinda un sistem de notificare sau proceduri administrative
referitoare la variatiile minore si sa defineasca exact conceptul de
"variatie minora".
(4) In cazul
arbitrarii prezentate Comisiei Europene, trebuie sa se aplice procedura
stabilita la art. 41, art. 42 si art. 43, prin analogie cu variatiile in
termenii unei autorizatii de comercializare.
(1) In cazul
in care un stat membru considera ca, pentru protectia sanatatii omului,
animalelor sau mediului este necesara o variatie in termenii unei autorizatii
de comercializare care a fost acordata in conformitate cu prevederile acestui
capitol, suspendarea sau retragerea acesteia, statul membru respectiv va
inainta imediat situatia Agentiei pentru Evaluarea Medicamentelor, pentru
aplicarea procedurilor stabilite la art. 41, art. 42 si art. 43.
(2) Fara a
prejudicia prevederile art. 40, in cazuri exceptionale in care este necesara
protectia sanatatii omului, animalelor sau mediului, pana la adoptarea unei
decizii definitive, un stat membru poate suspenda, comercializarea si
utilizarea produsului medicinal veterinar in cauza pe teritoriul sau. Statul
membru respectiv trebuie sa informeze Comisia Europeana si celelalte state
membre despre decizia sa, nu mai tarziu decat in urmatoarea zi lucratoare dupa
luarea deciziei respective.
Prevederile
art. 44 si art. 45 ale prezentei norme sanitare veterinare se aplica, prin
analogie, produselor medicinale veterinare autorizate ale statele membre in
urma opiniei Comitetului formulata in conformitate cu prevederile
Regulamentului Consiliului nr. 2309/93.
(1) Agentia va
publica un raport anual cu privire la aplicarea procedurilor stabilite in acest
capitol si il va prezenta pentru informare, Parlamentului European si
Consiliului.
(2) Cel putin
la fiecare 10 ani, Comisia Europeana va publica un raport cu privire la
experienta dobandita pe baza procedurilor prevazute in acest capitol si va
propune orice modificari necesare pentru a imbunatati procedurile. Comisia va
inainta acest raport Parlamentului European si Consiliului.
(3) In
conformitate cu conditiile stabilite in Tratat, Consiliul Europei va decide
asupra propunerii Comisiei Europene, in termen de 1 an de la prezentarea
acestei propuneri.
Prevederile
art. 38 alin. (4), (5) si (6) si ale art. 39-43 nu se aplica produselor
medicinale veterinare homeopate mentionate la art. 21.
Prevederile
art. 37-43 nu se aplica produselor medicinale veterinare homeopate mentionate
la art. 23 alin. (2).
TITLUL IV
Fabricatie si
import
(1)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa ia toate masurile
corespunzatoare pentru a se asigura ca fabricarea produselor medicinale
veterinare pe teritoriul Romaniei face obiectul detinerii unei autorizatii. Aceasta
autorizatie de fabricatie trebuie solicitata, de asemenea, pentru produsele
medicinale veterinare destinate exportului.
(2)
Autorizatia mentionata la alin. (1) trebuie solicitata atat pentru fabricarea
totala, cat si partiala, precum si pentru diferitele procese de divizare,
ambalare sau prezentare. O astfel de autorizatie nu trebuie solicitata pentru
prepararea, divizarea, modificarile de ambalare sau prezentare atunci cand
activitatile respective sunt efectuate numai pentru vanzarea cu amanuntul, de
catre farmacisti in farmacii autorizate in acest sens sau de catre persoane
autorizate in Romania pentru efectuarea unor astfel de activitati.
(3)
Autorizatia mentionata la alin. (1) trebuie de asemenea, solicitata pentru
importul din tarile terte in Romania. Prevederile prezentului titlu precum si
prevederile art. 90 ale prezentei norme sanitare veterinare se aplica pentru un
astfel de import in acelasi mod ca si in cazul procedurii aplicate pentru
procesul de fabricatie.
(4)
Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate masurile corespunzatoare
pentru a se asigura ca produsul medicinal veterinar introdus pe teritoriul
Romaniei dintr-o tara terta si destinat unui stat membru al Uniunii Europene
este insotit de o copie a autorizatiei mentionata la alin. (1).
(5)
Autoritatea veterinara centrala va inainta Agentiei Europene a Medicamentelor o
copie a autorizatiilor de fabricatie mentionate la alin. (1). Agentia va
introduce aceste informatii in baza de date a Comunitatii mentionata la art. 87
alin. (6).
(1) Pentru a
obtine autorizatia de fabricatie, solicitantul trebuie sa indeplineasca cel
putin urmatoarele cerinte:
a) sa
specifice produsele medicinale veterinare si formele farmaceutice care urmeaza
a fi fabricate sau importate si de asemenea, locul unde acestea urmeaza a fi
fabricate si/sau controlate;
b) sa aiba la
dispozitia sa, pentru fabricarea sau importul produselor medicinale specificate
la lit. a), cladiri adecvate si in numar suficient, echipament tehnic si
instalatii de control in conformitate cu prevederile legale pe care autoritatea
veterinara centrala a Romaniei le stabileste, atat in ceea ce priveste
fabricarea si controlul, cat si depozitarea produselor respective, in
conformitate cu prevederile art. 28;
c) sa aiba la
dispozitia sa cel putin o persoana calificata, conform prevederilor art. 58.
(2) In cererea
sa, solicitantul trebuie sa furnizeze informatii corespunzatoare, pentru a se
stabili conformitatea cu prevederile prezentului articol.
(1)
Autoritatea veterinara centrala nu trebuie sa emita autorizatia de fabricatie
pana cand nu stabileste exactitatea datelor furnizate in conformitate cu
prevederile art. 50, prin intermediul unui control efectuat de reprezentantii
acesteia.
(2) Pentru a
se asigura ca sunt indeplinite prevederile art. 50, autorizatia poate fi
acordata cu conditia indeplinirii anumitor obligatii impuse, in momentul
acordarii autorizatiei sau la o data ulterioara.
(3)
Autorizatia se acorda numai pentru cladirile, produsele medicinale veterinare
si formulele farmaceutice specificate in solicitarea respectiva.
Autoritatea
veterinara centrala trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a se asigura
ca durata necesara pentru procedura de acordare a autorizatiei de fabricatie nu
depaseste 90 zile, incepand cu data la care autoritatea veterinara centrala a
primit solicitarea.
In cazul in
care detinatorul autorizatiei de fabricatie solicita o modificare a oricarei
date la care se refera prevederile art. 50, alin. (1), lit. a) si b), durata
necesara pentru procedura referitoare la aceasta solicitare nu trebuie sa
depaseasca 30 zile; in cazuri exceptionale, aceasta perioada poate fi extinsa
la 90 zile.
Autoritatea
veterinara centrala a Romaniei poate cere solicitantului informatii
suplimentare, atat cu privire la datele prezentate in conformitate cu
prevederile art. 50, cat si privind persoana calificata, in conformitate cu
prevederile art. 58 al prezentei norme sanitare veterinare. Atunci cand
autoritatea veterinara centrala isi exercita acest drept, aplicarea termenelor
prevazute la art. 52 si 53 trebuie suspendata pana la prezentarea datelor
suplimentare solicitate.
Detinatorul
autorizatiei de fabricatie este obligat, cel putin:
a) sa aiba la
dispozitie serviciile unui personal, in conformitate cu cerintele legale
existente in Romania, atat in ceea ce priveste procesul de fabricatie, cat si
controalele efectuate;
b) sa
distribuie produsele medicinale veterinare autorizate numai in conformitate cu
prevederile legale in vigoare;
c) sa
informeze in prealabil autoritatea veterinara centrala despre orice fel de
modificari pe care ar dori sa le efectueze pentru oricare din datele furnizate
in conformitate cu prevederile art. 50; in orice caz, autoritatea veterinara
centrala trebuie sa fie informata imediat daca persoana calificata, mentionata
la art. 58 este inlocuita din motive neprevazute;
d) sa permita
accesul reprezentantilor autoritatii veterinare centrale in cladirile sale, in
orice moment;
e) sa permita
persoanei calificate, mentionata la art. 58 sa-si indeplineasca atributiile de
serviciu, prin punerea la dispozitia acesteia a tuturor facilitatilor necesare;
f) sa respecte
principiile si liniile directoare de buna practica de fabricatie pentru produse
medicinale si sa utilizeze ca materii prime numai substantele active fabricate
in conformitate cu liniile directoare detaliate referitoare la buna practica de
fabricatie pentru materii prime;
g) sa pastreze
evidente detaliate ale tuturor produselor medicinale veterinare furnizate de
acesta, inclusiv probe, in conformitate cu prevederile legislative ale tarilor
de destinatie. Fiecare tranzactie, fie ca aceasta face sau nu obiectul platii,
trebuie inregistrata si insotita de urmatoarele informatii:
(i) data;
(ii) denumirea
produsului medicinal veterinar;
(iii)
cantitatea furnizata;
(iv) numele si
adresa destinatarului;
(v) numarul
lotului.
h) Evidentele
de la lit. g) trebuie sa fie disponibile inspectiilor efectuate de autoritatile
competente, pentru cel putin 3 ani.
(1) In scopul
prezentei norme sanitare veterinare, fabricarea substantelor active pentru a fi
utilizate ca materii prime cuprinde fabricarea completa, partiala sau importul
unei substante active utilizata ca materie prima, conform prevederilor anexei
la prezenta norma sanitara veterinara - (Titlul I, Partea 2 lit. c), precum si
diferitele procese de divizare, ambalare sau prezentare, anterioare
incorporarii acesteia intr-un produs medicinal veterinar, inclusiv reambalarea
sau reetichetarea, efectuata de un distribuitor de materie prima.
(2) Orice
modificare necesara adaptarii prevederilor acestui articol la progresul
stiintific si tehnic, va fi adoptata in conformitate cu procedura mentionata la
art. 96 alin. (2).
(1)
Principiile si liniile directoare de buna practica de fabricatie pentru
produsele medicinale veterinare, mentionate la art. 50 trebuie adoptate in
conformitate cu procedura nationala elaborata si revizuita de autoritatea
veterinara centrala.
(2)
Autoritatea veterinara centrala va publica linii directoare detaliate pe care
le va revizui corespunzator, tinand cont de progresul tehnic si stiintific.
(3)
Principiile de buna practica de fabricatie referitoare la fabricarea
substantelor active utilizate ca materii prime, conform prevederilor art. 55
lit. f), vor fi adoptate sub forma unor linii directoare detaliate.
(4) De
asemenea, autoritatea competenta va elabora linii directoare cu privire la
forma si continutul autorizatiei mentionate la art. 49 alin. (1), rapoartelor
mentionate la art. 87 alin. (3), precum si forma si continutul certificatului
de buna practica de fabricatie prevazut la art. 87 alin. (5).
(1)
Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate masurile corespunzatoare
pentru a se asigura ca detinatorul autorizatiei de fabricatie are in permanenta
si in mod continuu la dispozitia sa cel putin o persoana calificata, care
indeplineste conditiile prevazute la art. 59 si care este responsabila, cel
putin, pentru indeplinirea sarcinilor specificate la art. 61.
(2) In cazul
in care detinatorul autorizatiei indeplineste personal conditiile prevazute la
art. 59, acesta poate el insusi, sa-si asume responsabilitatea prevazuta la
alin. (1).
(1)
Autoritatea veterinara centrala se va asigura ca persoana calificata mentionata
la art. 58 alin. (1) indeplineste conditiile de calificare specificate la alin.
(2) si (8).
(2) Persoana
calificata trebuie sa detina o diploma, un certificat sau alt document de
calificare oficial, acordat la incheierea unui curs universitar sau a unui curs
recunoscut ca echivalent de catre autoritatea veterinara centrala din Romania,
cu o durata de cel putin 4 ani de studiu teoretic si practic, in una din
urmatoarele discipline: farmacie, medicina, medicina veterinara, chimie, chimie
si tehnologie farmaceutica, biologie, biochimie.
(3) Durata
minima a cursului universitar poate fi de 3-5 ani, atunci cand cursul este
urmat de o perioada de instruire teoretica si practica de cel putin 1 an si
include o perioada de instruire de cel putin 6 luni intr-o farmacie deschisa
publicului, perioada finalizata cu o examinare la nivel universitar.
(4) In cazul
in care in Romania functioneaza doua universitati sau cursuri echivalente
recunoscute si atunci cand unul dintre acestea are durata de 4 ani si celalalt
de 3 ani, diploma, certificatul sau alt document de calificare oficial acordat
la incheierea cursului universitar de 3 ani sau a echivalentului sau
recunoscut, se considera ca indeplineste conditia de durata prevazuta la alin. (3),
in masura in care diplomele, certificatele sau alte documente de calificare
oficiala acordate la incheierea ambelor cursuri sunt recunoscute ca echivalente
de catre autoritatea veterinara centrala a Romaniei.
(5) Cursul
trebuie sa includa o instruire teoretica si practica care are la baza cei putin
urmatoarele discipline de baza:
a) fizica
experimentala,
b) chimie
generala si chimie anorganica,
c) chimie
organica,
d) chimie
analitica,
e) chimie
farmaceutica, inclusiv analiza produselor medicinale,
f) biochimie
generala si aplicata (medicala),
g) fiziologie,
h) microbiologic,
i) farmacologie,
j) tehnologie
farmaceutica,
k)
toxicologie,
l)
farmacognozie (studiul compozitiei si efectelor principiilor active ale
substantelor naturale din plante si produse de origine animala).
(6) Instruirea
in aceste domenii trebuie sa fie echilibrata, astfel incat sa permita persoanei
in cauza indeplinirea prevederilor art. 61.
(7) In masura
in care unele diplome, certificate sau alte documente de calificare oficiala
mentionate la prezentul alineat nu indeplinesc criteriile stabilite mai sus,
autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca persoana in cauza
prezinta dovada ca, in ceea ce priveste subiectele in cauza, are cunostintele
necesare pentru fabricatia si controlul produselor medicinale veterinare.
(8) Persoana
calificata trebuie sa aiba experienta practica dobandita pe parcursul a cel
putin 2 ani, in una sau mai multe intreprinderi producatoare autorizate in
activitatile de analiza calitativa a produselor medicinale, de analiza
cantitativa a substantelor active si de testare si control, necesare pentru
asigurarea calitatii produselor medicinale veterinare.
(9) Durata
experientei practice solicitate poate fi redusa cu un an, in cazul in care un
curs universitar dureaza cel putin 5 ani si cu un an si jumatate, in cazul in
care cursul dureaza cel putin 6 ani.
(1) O persoana care exercita in
Romania activitatile persoanei mentionate la art. 58 alin. (1), conform
legislatiei specifice, fara a se conforma cu prevederile art. 59, va putea sa
presteze acele activitati in continuare.
(2) Detinatorul unei diplome,
certificat sau a altui document de calificare oficiala acordate la incheierea
unui curs universitar - sau a unui curs recunoscut ca echivalent de catre
Romania - intr-o disciplina stiintifica ce ii permite sa se angajeze in
activitatile persoanei la care se refera art. 58, in conformitate cu legislatia
in vigoare, poate fi considerat drept calificat pentru a indeplini in Romania
atributiile persoanei la care se refera art. 58.
(1)
Autoritatea competenta trebuie sa ia toate masurile corespunzatoare pentru a se
asigura ca persoana calificata la care se refera art. 58 este responsabila, in
contextul procedurilor la care se refera art. 62 si fara a se prejudicia
relatiile sale cu detinatorul autorizatiei de fabricatie, pentru a se asigura
ca:
a) In cazul
produselor medicinale veterinare fabricate in Romania, fiecare lot de produse
medicinale veterinare a fost fabricat si controlat in conformitate cu
legislatia in vigoare in Romania si cu cerintele autorizatiei de comercializare;
b) In cazul
produselor medicinale veterinare importate din tari terte, chiar daca au fost
fabricate in Comunitatea Europeana, fiecare lot de productie importat este
supus in Romania unei analize calitative complete, analize cantitative cel putin
a tuturor substantelor active si a tuturor celorlalte teste sau controale
necesare pentru a se asigura calitatea produselor medicinale veterinare, in
conformitate cu cerintele autorizatiei de comercializare.
(2) Loturile
de produse medicinale veterinare care au fost supuse unor astfel de controale
in Romania, trebuie sa fie exceptate de la efectuarea controalelor mentionate
la alin. (1), lit. b), daca acestea au autorizatie de punere pe piata intr-un
stat membru al Uniunii Europene si sunt insotite de rapoartele de control
semnate de persoana calificata.
(3) In cazul
produselor medicinale veterinare importate dintr-o tara terta, in cazul in care
au fost incheiate acorduri intre Romania si tara exportatoare, pentru a se
asigura ca fabricantul produsului medicinal veterinar aplica standarde de buna
practica de fabricatie cel putin echivalente cu cele stabilite de Romania si
pentru a se asigura ca controalele la care se refera alin. (1), lit. b) au fost
efectuate in tara exportatoare, persoana calificata poate fi eliberata de
responsabilitatea de a efectua acele controale.
(4) In toate
cazurile, si in special atunci cand produsele medicinale veterinare sunt
eliberate pentru vanzare, persoana calificata trebuie sa certifice, intr-un
registru sau un document echivalent prevazut in acest scop, ca fiecare lot de
productie satisface prevederile prezentului articol, registrul mentionat sau
documentul echivalent trebuie actualizat pe masura ce sunt efectuate
operatiunile si trebuie sa ramana la dispozitia reprezentantilor autoritatii
veterinare centrale pentru o perioada specificata de prevederile legale din
Romania, in toate situatiile pentru cel putin 5 ani.
(1)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa se asigure ca persoanele
calificate indeplinesc conditiile prevazute la art. 59, fie prin intermediul
unor masuri administrative corespunzatoare, fie prin respectarea de catre
aceste persoane a unui cod deontologic profesional.
(2)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei poate hotari suspendarea temporara a
persoanei calificate, in cazul neindeplinirii obligatiilor sale, la data
inceperii procedurilor administrative sau disciplinare impotriva acesteia.
Prevederile
Titlului IV se aplica si produselor medicinale homeopate veterinare.
TITLUL V
Etichetarea si
prospectul
(1) Cu
exceptia cazului produselor medicinale mentionate la art. 21 alin. (1),
autoritatea competenta trebuie sa autorizeze ambalajul primar si secundar al
produselor medicinale. Pe ambalaje trebuie sa fie inscrise urmatoarele
informatii, cu caractere lizibile, in conformitate cu prevederile art. 12-17 si
cu rezumatul caracteristicilor produsului:
a) denumirea
produsului medicinal, concentratia si forma farmaceutica a acestuia. Denumirea
comuna va fi inscrisa, daca produsul medicinal contine o singura substanta
activa, iar denumirea acestuia este o denumire inventata;
b) declararea
substantelor active exprimate calitativ si cantitativ per unitate sau in
conformitate cu forma de administrare pentru un anumit volum sau greutate,
utilizand denumirile comune;
c) numarul
lotului de fabricatie;
d) numarul
autorizatiei de comercializare;
e) numele sau
denumirea firmei si adresa permanenta sau sediul social al detinatorului
autorizatiei de comercializare si dupa caz, al reprezentantului desemnat de
catre detinatorul autorizatiei de comercializare;
f) speciile de
animale carora le este destinat produsul medicinal veterinar; metoda si dupa
caz, calea de administrare, precum si doza prescrisa;
g) perioada de
asteptare pentru produsele medicinale veterinare destinate speciilor de interes
economic, pentru toate speciile in cauza si pentru alimentele provenite de la
acestea (carne si organe, oua, lapte, miere), inclusiv speciile pentru care
perioada de asteptare este zero;
h) precautii
specifice referitoare la eliminarea produselor medicinale neutilizate sau a
deseurilor provenite de la produsele medicinale veterinare, cand este cazul,
precum si o referire la orice sistem de colectare implementat;
i) mentiunea
"Numai pentru tratamentul animalelor" sau in cazul produselor
medicinale mentionate la art. 73, sintagma "Numai pentru tratamentul
animalelor - se va elibera numai cu prescriptie veterinara".
(2) Forma
farmaceutica si continutul exprimat in greutate, volum sau numar de unitati de
doza sunt necesar a fi indicate numai pe ambalajul exterior.
(3)
Prevederile de la Titlul I Partea I lit. A din anexa la norma, se aplica
datelor mentionate la alin. (1) lit. b), in masura in care acestea se refera la
compozitia calitativa si cantitativa a produselor medicinale veterinare, cu
privire la substantele active.
(4) Datele
mentionate la alin. (1), lit. f)-i) trebuie sa fie mentionate pe ambalajul
exterior si pe flaconul produselor medicinale, in limba sau limbile tarilor in
care acestea sunt comercializate.
(5) In cazul
produselor medicinale autorizate pentru comercializare in baza Ordinului
ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 727/2003 pentru aprobarea Normei sanitare
veterinare ce stabileste proceduri nationale pentru autorizarea si
supravegherea produselor medicinale de uz veterinar, autoritatea competenta
poate permite sau solicita ca pe ambalajul secundar sa fie inscrise informatii
suplimentare referitoare la distributia, posesia, vanzarea sau orice alte
precautii necesare, cu conditia ca astfel de informatii sa nu contravina
dreptului comunitar, termenilor autorizatiei de comercializare si sa nu fie
promotionale.
Aceste informatii
suplimentare vor fi inscrise intr-o banda cu margine albastra, pentru a fi
separate distinct de informatiile mentionate la alin. (1).
(1) In ceea ce priveste fiolele,
informatiile mentionate la art. 64 alin. (1) vor fi inscrise pe ambalajul secundar.
Cu toate acestea, pe ambalajul primar trebuie inscrise numai urmatoarele
informatii:
a) denumirea
produsului medicinal veterinar,
b) cantitatea
de substante active,
c) calea de
administrare,
d) numarul
lotului de fabricatie,
e) data
expirarii,
f) precizarea:
"numai pentru tratamentul animalelor".
(2) Pentru
ambalajele primare de dimensiuni mici care contin o doza unica, altele decat
fiolele, pe care nu este posibila inscrierea informatiilor mentionate la alin. (1),
datele prevazute la art. 64 alin. (1)-(3) se vor inscrie numai pe ambalajul
secundar.
(3)
Informatiile mentionate la alin. (1) lit. c) si f) vor fi inscrise pe ambalajul
primar si secundar al produselor medicinale in limba fiecarei tari in care
acestea sunt comercializate.
In lipsa
ambalajului secundar, in conformitate cu prevederile art. 64 si 65, toate
informatiile ce trebuie mentionate pe acest ambalaj, vor fi mentionate pe
ambalajul primar.
(1) Includerea
unui prospect in ambalajul produselor medicinale veterinare este obligatorie,
in afara de cazul in care toate informatiile solicitate in conformitate cu
prevederile acestui articol sunt mentionate pe ambalajul primar si pe ambalajul
secundar. Autoritatea competenta trebuie sa ia toate masurile corespunzatoare
pentru a se asigura ca prospectul se refera numai la produsul medicinal
veterinar pe care il insoteste. Prospectul trebuie prezentat in termeni usor de
inteles pentru public, in limba romana, limba engleza si/sau in limba oficiala
a statului in care este comercializat produsul medicinal respectiv.
Aceste
prevederi nu restrictioneaza posibilitatea ca prospectul sa fie prezentat in
mai multe limbi, cu conditia ca informatiile sa fie identice.
Pentru
produsele medicinale veterinare destinate administrarii numai de catre un medic
veterinar, autoritatile competente pot face exceptie de la obligatia ca anumite
informatii mentionate pe eticheta si prospect sa fie prezentate in limba sau
limbile oficiale ale statului in care produsul este comercializat.
(2) Prospectul
trebuie sa fie aprobat de autoritatea competenta. Prospectul trebuie sa contina
cel putin urmatoarele informatii in ordinea indicata, in conformitate cu
dispozitiile art. 12-17 si cu rezumatul caracteristicilor produsului aprobat:
a) numele sau
denumirea firmei si adresa permanenta sau sediul social al detinatorului
autorizatiei de comercializare, al fabricantului si dupa caz, al
reprezentantului detinatorului autorizatiei de comercializare;
b) denumirea
produsului medicinal, concentratia si forma farmaceutica a acestuia. Denumirea
comuna va fi mentionata daca produsul contine numai o substanta activa, iar
denumirea acestuia este o denumire inventata, in cazul in care produsul
medicinal este autorizat in conformitate cu procedura prevazuta la art. 36-48
sub diferite denumiri in statele membre implicate, trebuie prezentata o lista a
denumirilor autorizate in fiecare stat membru.
In caz de
nerespectare a prevederilor de la Titlul V si dupa ce persoanei interesate i-a
fost trimisa o notificare ce nu a fost respectata, autoritatea competenta,
poate suspenda sau revoca autorizatia de comercializare.
Cerintele
autoritatii veterinare centrale cu privire la conditiile de distributie catre
public, stabilirea preturilor pentru produsele medicinale de uz veterinar si
drepturile de proprietate industriala nu sunt afectate de prevederile
prezentului titlu.
(1) Fara a se
aduce atingere prevederilor alin. (2), produsele medicinale veterinare
homeopate trebuie sa fie etichetate in conformitate cu prevederile prezentului
titlu si identificate prin includerea pe etichetele acestora, intr-o forma clar
lizibila, a sintagmei: "produs medicinal veterinar homeopat".
(2) Eticheta
si dupa caz, prospectul pentru produsele medicinale veterinare homeopate
prevazute la art. 21 alin. (1), suplimentar fata de mentiunea distincta:
"produs medicinal veterinar homeopat fara indicatii terapeutice
aprobate", trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu si exclusiv urmatoarele
informatii:
a) denumirea
stiintifica a stocului/stocurilor, urmata de gradul de dilutie, utilizand
simbolurile din farmacopeea utilizata, in conformitate art. 1, pct. 6. In cazul
in care produsul medicinal veterinar homeopat este compus din mai multe
stocuri, eticheta poate mentiona o denumire inventata, suplimentar fata de
denumirile stiintifice ale stocurilor,
b) numele si
adresa detinatorului autorizatiei de comercializare si atunci cand este cazul,
al fabricantului,
c) metoda de
administrare si, dupa caz, calea de administrare,
d) data
expirarii (luna, anul),
e) forma
farmaceutica,
f) continutul
per ambalaj,
g) precautii
speciale de depozitare, dupa caz,
h) speciile
tinta,
i) o
avertizare speciala pentru produsul medicinal, dupa caz,
j) numarul
lotului de fabricatie,
k) numarul
autorizatiei de comercializare.
TITLUL VI
Detinerea,
distributia si livrarea produselor medicinale veterinare
(1)
Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate masurile corespunzatoare
pentru a se asigura ca distributia en-gros a produselor medicinale veterinare
face obiectul detinerii unei autorizatii si ca durata necesara desfasurarii
procedurii de acordare a acestei autorizatii nu depaseste 90 zile de la data la
care a primit cererea. Autoritatea veterinara centrala a Romaniei poate acorda
derogari cu privire la distributia en-gros, in cazul furnizarii de cantitati
mici de produse medicinale veterinare de la un vanzator cu amanuntul la altul.
(2) Pentru a
obtine autorizatia de distributie, solicitantul trebuie sa aiba la dispozitia
sa personal competent din punct de vedere tehnic si spatii suficiente, care sa
fie in conformitate cu prevederile legislatiei nationale privind depozitarea si
manipularea produselor medicinale veterinare.
(3)
Detinatorul autorizatiei pentru distributie este obligat sa pastreze evidente
detaliate referitoare la fiecare tranzactie de intrare si iesire a produselor
medicinale veterinare si sa inregistreze urmatoarele informatii minime:
a) data,
b) identitatea
precisa a produsului medicinal veterinar,
c) numarul
lotului de fabricatie,
d) cantitatea
receptionata sau livrata,
e) numele si
adresa furnizorului sau a persoanei care efectueaza receptia (destinatarului).
(4) Cel putin
o data pe an trebuie sa se efectueze un audit detaliat, pentru a se compara
cantitatile de produse medicinale achizitionate si livrate cu cantitatile
aflate in stoc si neconformitatile care au fost inregistrate. Aceste evidente
trebuie sa fie disponibile pentru inspectia autoritatilor veterinare competente
pentru o perioada de cel putin 3 ani.
(5)
Detinatorul autorizatiei de distributie trebuie sa detina un plan de urgenta
care sa garanteze implementarea eficienta a oricarei operatii de rechemare
dispusa de autoritatea competenta sau efectuata in cooperare cu fabricantul
produsului medicinal in cauza sau cu detinatorul autorizatiei de comercializare.
(6)
Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate masurile corespunzatoare
pentru a se asigura ca distribuitorii en-gros furnizeaza produse medicinale
veterinare numai persoanelor carora le este permis sa presteze activitati de
vanzare cu amanuntul, sau altor persoane carora le este permis prin lege sa
primeasca produse medicinale veterinare de la comerciantii en-gros.
(7) Orice
distribuitor, altul decat detinatorul autorizatiei de comercializare, care
importa un produs din alt stat, va notifica detinatorul autorizatiei de
comercializare si autoritatea competenta a statului din care produsul va fi
importat, despre intentia sa. In cazul produselor care nu sunt autorizate in
conformitate cu prevederile Ordinului
ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 727/2003, notificarea autoritatii competente
va fi facuta fara a se aduce atingere procedurilor suplimentare prevazute de legislatia
in vigoare.
(1)
Autoritatea veterinara centrala trebuie sa ia toate masurile corespunzatoare
pentru a se asigura ca furnizarea cu amanuntul a produselor medicinale
veterinare este realizata numai de persoane autorizate sa efectueze astfel de
operatiuni, in conformitate cu legislatia nationala.
(2) Oricare
persoana imputernicita in baza alin. (1) sa furnizeze produse medicinale
veterinare, este obligata sa pastreze evidente detaliate pentru produsele
medicinale veterinare care se furnizeaza numai pe baza prescriptiei veterinare.
Pentru fiecare tranzactie de intrare sau iesire, trebuie inregistrate
urmatoarele informatii:
a) data,
b) identitatea
precisa a produsului medicinal veterinar,
c) numarul
lotului de fabricatie,
d) cantitatea
receptionata sau livrata,
e) numele si
adresa furnizorului sau primitorului,
f) numele si
adresa medicului veterinar care prescrie reteta si o copie a retete, atunci
cand este relevant.
(3)
Autoritatea veterinara centrala poate permite furnizarea pe teritoriul national
a produselor medicinale veterinare destinate speciilor de interes economic
pentru care este solicitata o prescriptie veterinara in baza supravegherii de
catre o persoana autorizata in acest scop, care ofera garantii cu privire la
calificare, pastrarea evidentelor si raportare, in conformitate cu legislatia
nationala. Autoritatea competenta va notifica Comisiei Europene prevederile
relevante ale legislatiei nationale. Aceasta prevedere nu se aplica pentru
furnizarea de produse medicinale veterinare pentru tratamentul oral sau
parenteral al infectiilor bacteriene.
(4) Statele
membre pot limita numarul de cerinte detaliate, mentionate la alin. (2);
totusi, aceste cerinte trebuie aplicate in cazul produselor medicinale
veterinare destinate administrarii la animalele de interes economic si care
sunt disponibile numai pe baza retetei eliberate de un medic veterinar sau fata
de care trebuie respectata o perioada de asteptare.
(1) Fara a se
aduce atingere prevederilor nationale sau comunitare referitoare la livrarea
produselor medicinale veterinare, care servesc protectiei sanatatii publice si
a animalelor, trebuie solicitata o prescriptie veterinara pentru eliberare
catre public a urmatoarelor produse medicinale veterinare:
a) acele
produse supuse restrictiilor oficiale cu privire la distribuire sau utilizare,
cum ar fi:
(i)
restrictiile rezultate din implementarea conventiilor relevante ale Natiunilor
Unite cu privire la substantele narcotice si psihotrope,
(ii)
restrictiile referitoare la utilizarea produselor medicinale veterinare care
rezulta din legislatia comunitara transpusa in legislatia nationala,
b) produse
medicinale veterinare destinate animalelor de interes economic;
c) acele
produse medicinale veterinare pentru care medicul veterinar trebuie sa ia
precautii speciale in scopul de a evita orice risc inutil fata de:
(i) speciile
tinta,
(ii) persoana
care administreaza produsul medicinal veterinar,
(iii) mediul
inconjurator;
d) acele
produse destinate tratamentelor sau proceselor patologice care necesita un
diagnostic prealabil precis sau pentru o utilizare care poate provoca efecte
care impiedica sau interfera cu masuri terapeutice sau de tratament ulterioare;
e) formula
oficinala, in intelesul art. 3 alin. (3) lit. b), destinata animalelor de interes
economic.
(2)
Autoritatea competenta trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a se
asigura ca, in cazul produselor medicinale furnizate numai pe baza de
prescriptie, cantitatea prescrisa si furnizata va fi restrictionata la
cantitatea minima necesara pentru tratamentul sau terapia in cauza.
(3)
Suplimentar, trebuie solicitata o prescriptie pentru produse medicinale
veterinare noi, care contin o substanta activa ce a fost autorizata pentru
utilizare intr-un produs medicinal veterinar cu mai putin de 5 ani in urma.
(1)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa ia toate masurile
necesare pentru a se asigura ca numai persoanele autorizate in conformitate cu
prevederile legislatiei nationale in vigoare detin sau au sub controlul acestora
produse medicinale veterinare sau substante care pot fi utilizate ca produse
medicinale veterinare ce au proprietati anabolizante, antiinfectioase,
antiparazitare, antiinflamatoare, hormonale sau psihotrope.
(2)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa pastreze o evidenta a
fabricantilor si comerciantilor carora le este permis sa detina substante
active care pot fi utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare ce
au proprietatile mentionate la alin. (1). Persoanele autorizate trebuie sa
pastreze evidente detaliate ale tuturor tranzactiilor cu substante ce pot fi
utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare si sa pastreze aceste
evidente disponibile pentru inspectia autoritatilor veterinare competente,
pentru o perioada de cel putin 3 ani.
(3) Orice
modificari care trebuie efectuate pentru lista substantelor mentionate la alin.
(1), trebuie sa fie adoptate in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
(1)
Autoritatea veterinara centrala trebuie sa se asigure ca proprietarii sau
detinatorii de animale de interes economic pot face dovada achizitionarii,
detinerii si administrarii produselor medicinale veterinare la astfel de
animale, timp de 5 ani dupa administrare, inclusiv in cazul sacrificarii
animalelor, pe durata acestei perioade
(2) In
special, autoritatea veterinara centrala a Romaniei poate solicita pastrarea
unei evidente care sa furnizeze cel putin urmatoarele informatii:
a) data;
b) denumirea
produsului medicinal veterinar;
c) cantitatea;
d) numele si
adresa furnizorului produsului medicinal veterinar;
e)
identificarea animalelor tratate.
Prin derogare
de la prevederile art. 9 si fara a aduce atingere prevederilor art. 73,
autoritatea veterinara centrala se va asigura ca medicii veterinari care
presteaza servicii in Romania, iar dupa ce Romania devine stat membru al
Uniunii Europene, intr-un stat membru, pot detine si administra cantitati mici
de produse medicinale veterinare, care sa nu depaseasca cerintele zilnice,
altele decat produsele medicinale veterinare imunologice ce nu sunt autorizate
pentru utilizare in Romania sau statul membru in care sunt furnizate aceste
servicii (denumit in continuare "stat membru gazda"), cu conditia
indeplinirii urmatoarelor cerinte:
a) autorizatia
de comercializare, in conformitate cu prevederile art. 5, art. 7 si art. 8, a
fost emisa de autoritatea competenta din Romaniei, ca tara in care este
stabilit medicul veterinar, sau de autoritatile competente ale statelor membre
dupa ce Romania devine stat membru al Uniunii Europene;
b) produsele
medicinale veterinare sunt transportate de medicul veterinar in ambalajul
original al fabricantului;
c) produsele
medicinale veterinare destinate administrarii la animale de interes economic au
aceeasi compozitie calitativa si cantitativa in ceea ce priveste substantele
active ca si produsele medicinale veterinare autorizate in conformitate cu
prevederile art. 5, art. 7 si art. 8, in statul membru gazda;
d) medicul
veterinar care presteaza servicii in Romania si dupa ce aceasta devine stat
membru al Uniunii Europene, intr-un stat membru, trebuie sa cunoasca buna
practica veterinara aplicata in Romania si statul membru respectiv si sa se
asigure ca este respectata perioada de asteptare specificata pe eticheta
produsului medicinal veterinar in cauza, in afara cazului, in care trebuie
specificata o perioada de asteptare mai lunga, pentru a fi in conformitate cu
buna practica veterinara;
e) medicul
veterinar nu trebuie sa furnizeze nici un produs medicinal veterinar
proprietarului sau detinatorului de animale tratate in Romania sau statul
membru gazda, in afara cazului in care acest lucru este permis, in baza
regulilor statului membru gazda; in acest caz, el trebuie, totusi, sa furnizeze
aceste produse numai pentru animalele aflate sub ingrijirea sa si numai
cantitatile minime de produs medicinal veterinar necesare pentru a finaliza
tratamentul animalelor in cauza;
f) medicului
veterinar trebuie sa pastreze evidente detaliate ale animalelor tratate,
diagnosticului, produselor medicinale veterinare administrate, dozei
administrate, duratei tratamentului si perioadei de asteptare aplicate. Aceste
evidente trebuie sa fie disponibile pentru inspectia autoritatilor veterinare
centrale si dupa ce Romania devine stat membru al Uniunii Europene,
autoritatilor competente ale statului membru gazda, pentru o perioada de cel
putin 3 ani;
g) intreaga
gama si cantitate de produse medicinale veterinare transportate de medicul
veterinar nu trebuie sa le depaseasca pe cele impuse in general de necesitatile
zilnice ale bunei practici veterinare.
(1) In absenta
legislatiei comunitare specifice transpusa in legislatia romaneasca cu privire
la utilizarea produselor medicinale veterinare imunologice pentru eradicarea
sau controlul bolilor animalelor, autoritatea veterinara centrala, in
conformitate cu legislatia nationala, poate interzice fabricarea, importul,
detinerea, vanzarea, furnizarea si/sau utilizarea produselor medicinale
veterinare imunologice, partial sau pe intreg teritoriul sau, daca s-a stabilit
ca:
a)
administrarea produsului medicinal la animale interfera cu implementarea unui
program national pentru diagnosticul, controlul sau eradicarea bolilor la
animale sau determina dificultati in certificarea absentei contaminarii
animalelor vii, a alimentelor sau altor produse obtinute de la animalele
tratate;
b) boala
pentru care produsul este recomandat pentru a conferi imunitate, este in mare
masura absenta pe teritoriul in cauza.
(2)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa informeze Comisia
Europeana despre toate situatiile in care se aplica prevederile alin. (1).
(3)
Autoritatea competenta poate invoca de asemenea, prevederile alin. (1), pentru
a refuza autorizatia de comercializare, in conformitate cu procedura
descentralizata prevazuta la art. 36-48.
TITLUL VII
Farmaco-vigilenta
(1)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa ia toate masurile
corespunzatoare pentru a facilita raportarea catre autoritatile veterinare
competente a reactiilor adverse suspecte la produsele medicinale veterinare.
(2)
Autoritatea veterinara centrala poate impune cerinte specifice pentru medicii
veterinari practicieni si alti profesionisti din domeniul sanatatii animalelor,
referitoare la raportarea reactiilor adverse suspecte grave sau neasteptate si
a reactiilor adverse la om.
(1) In scopul
asigurarii adoptarii unor decizii de reglementare adecvate si armonizate
referitoare la produsele medicinale veterinare autorizate in Romania, avand in
vedere informatiile obtinute in legatura cu reactiile adverse suspecte ale
produselor medicinale veterinare in conditii normale de utilizare, autoritatea
veterinara centrala trebuie sa administreze un sistem de farmaco-vigilenta
veterinara. Acest sistem va fi utilizat pentru a colecta informatii utile
pentru supravegherea produselor medicinale veterinare, cu referire speciala la
reactiile adverse la animale si la om, legate de utilizarea produselor
medicinale veterinare si pentru evaluarea stiintifica a acestor informatii.
(2) Astfel de
informatii trebuie corelate cu datele disponibile cu privire la vanzarea si
prescrierea produselor medicinale veterinare. Autoritatea competenta se va
asigura ca informatiile colectate in cadrul acestui sistem sunt comunicate
altor state membre si Agentiei Europene a Medicamentelor. Aceste informatii
trebuie inregistrate in baza de date si sa fie accesibile permanent tuturor
statelor membre si fara intarziere, publicului
(3) Acest
sistem trebuie sa ia in considerare, de asemenea, orice informatie disponibila
referitoare la lipsa eficacitatii asteptate, utilizarea in afara prescriptiilor
de pe eticheta, investigatiile cu privire la validitatea perioadei de asteptare
si a problemelor potentiale privind mediul, care apar in urma utilizarii
produsului, interpretate in conformitate cu liniile directoare ale autoritatii
veterinare centrale a Romaniei, in conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1)
si care pot influenta evaluarea beneficiilor si riscurilor acestora.
Gestionarea
fondurilor destinate activitatilor legate de farmaco-vigilenta, functionarea
retelelor de comunicatie si supraveghere a pietei trebuie sa fie sub controlul
permanent al autoritatii veterinare centrale, pentru a se garanta independenta
acestora.
(1)
Detinatorul autorizatiei de comercializare trebuie sa aiba in permanenta si in
mod continuu la dispozitia sa o persoana calificata corespunzator, responsabila
pentru farmaco-vigilenta.
(2) Aceasta
persoana calificata trebuie sa aiba resedinta in Romania si sa fie responsabila
pentru:
a) stabilirea
si mentinerea unui sistem prin care se asigura ca informatiile cu privire la
toate reactiile adverse suspecte care sunt raportate personalului unitatii
producatoare, inclusiv reprezentantilor acesteia, sunt colectate si corelate,
pentru a fi accesibile cel putin intr-un punct din Romania;
b) pregatirea
pentru autoritatile veterinare competente a rapoartelor mentionate la art. 83,
intr-o forma ce poate fi stabilita de aceste autoritati, in conformitate cu
prevederile ghidului mentionat la art. 84 alin. (1);
c) asigurarea
faptului ca, la orice solicitare a autoritatilor veterinare competente pentru
furnizarea de informatii suplimentare necesare pentru evaluarea beneficiilor si
riscurilor induse de un produs medicinal veterinar, se raspunde pe deplin si cu
promptitudine, incluzandu-se furnizarea de informatii cu privire la volumul
vanzarilor sau al prescriptiilor produsului medicinal veterinar in cauza;
d) furnizarea
pentru autoritatile veterinare competente a oricaror alte informatii relevante
pentru evaluarea beneficiilor si riscurilor induse de un produs medicinal
veterinar, incluzand informatii corespunzatoare cu privire la studiile de
supraveghere dupa comercializare.
(1)
Detinatorul autorizatiei de comercializare trebuie sa pastreze evidente
detaliate ale tuturor reactiilor adverse suspecte ce apar pe teritoriul
Romaniei, sau intr-o tara terta. In circumstante exceptionale, aceste reactii
trebuie comunicate electronic sub forma unui raport, in conformitate cu liniile
directoare prevazute la art. 84 alin. (1).
(2)
Detinatorul autorizatiei de comercializare trebuie sa inregistreze toate
reactiile adverse suspecte grave si reactiile adverse la om legate de
utilizarea produselor medicinale veterinare despre care a luat cunostinta si
trebuie sa le raporteze cu promptitudine autoritatii competente a statului pe
al carui teritoriu a survenit incidentul, in termen de 15 zile de la primirea
informatiilor.
(3)
Detinatorul autorizatiei de comercializare trebuie sa inregistreze toate
reactiile adverse suspecte grave si reactiile adverse la om legate de
utilizarea produselor medicinale veterinare despre care se poate astepta sa
aiba cunostinta si trebuie sa le raporteze cu promptitudine autoritatii
competente a statului pe al carui teritoriu a survenit incidentul, in termen de
15 zile de la primirea informatiilor.
(4)
Detinatorul autorizatiei de comercializare trebuie sa se asigure ca toate
reactiile adverse neasteptate suspecte grave, reactiile adverse la om si orice
transmitere a unui agent infectios suspectata a se produce prin intermediul
unui produs medicinal veterinar pe teritoriul unei tari terte sunt raportate cu
promptitudine, in conformitate cu liniile directoare mentionate la art. 84
alin. (1), astfel incat acestea sa fie disponibile Agentiei Europene a
Medicamentelor si autoritatilor competente ale statelor membre in care produsul
medicinal veterinar este autorizat, in termen de 15 zile de la primirea
informatiilor.
(5) Prin
derogare de la prevederile alin. (2)-(4), in cazul produselor medicinale veterinare
care sunt reglementate de Norma sanitara veterinara si pentru siguranta
alimentelor privind masurile nationale referitoare la punerea pe piata a
produselor medicinale de inalta tehnologie, in special cele derivate din
biotehnologie aprobata prin Ordinul
presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta
Alimentelor nr. 18/2005, care au beneficiat de aplicarea
procedurii de autorizare prevazuta la art. 36 si 37 ale prezentei norme
sanitare veterinare sau au facut obiectul aplicarii procedurilor prevazute la
art. 41-43, detinatorul autorizatiei de comercializare va asigura in plus, ca
toate reactiile adverse suspecte grave si reactiile adverse la om care apar in
Comunitate sunt raportate astfel incat sa fie accesibile statului membru de
referinta sau unei autoritati competente desemnate ca stat membru de referinta.
Statul membru de referinta isi va asuma responsabilitatea pentru analiza si
actiunile ulterioare unor astfel de reactii adverse.
(6) In cazul
in care nu au fost stabilite alte cerinte ca o conditie pentru acordarea
autorizatiei de comercializare, sau conform prevederilor art. 84 alin. (1),
dupa acordarea autorizatiei, trebuie sa fie prezentate autoritatilor competente
rapoarte ale tuturor reactiilor adverse sub forma unui raport de siguranta
actualizat periodic, imediat la cerere sau cel putin la fiecare 6 luni dupa
autorizare, pana la punerea pe piata a produsului. Rapoartele de siguranta
actualizate periodic vor fi de asemenea, inaintate imediat la cerere, sau cel
putin la intervale de 6 luni in primii doi ani, dupa comercializarea initiala
si odata pe an pentru urmatorii 2 ani. In continuare, rapoartele trebuie
prezentate la intervale de trei ani sau imediat, la cerere. Rapoartele de
siguranta actualizate periodic trebuie sa includa o evaluare stiintifica a
balantei risc-beneficiu a produsului medicinal veterinar.
(7)
Prevederile alin. (6) pot fi modificate, in conformitate cu procedura prevazuta
la art. 103, tinand cont de experienta dobandita prin aplicarea acestora.
(8) Dupa
acordarea unei autorizatii de comercializare, detinatorul acesteia poate
solicita modificarea perioadelor prevazute la alin. (6), in conformitate cu
procedura stabilita de prezenta norma sanitara veterinara.
(9)
Detinatorul unei autorizatii de comercializare nu poate sa comunice publicului
probleme legate de farmaco-vigilenta, in legatura cu produsul medicinal
veterinar autorizat, fara o notificare anterioara sau simultana a autoritatii
competente.
(10)
Detinatorul autorizatiei de comercializare va garanta ca astfel de informatii
sunt prezentate obiectiv si ca acestea nu induc in eroare.
(11)
Autoritatea competenta trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a se
asigura ca in cazul in care un detinator al unei autorizatii de comercializare
nu respecta aceste obligatii, este supus unor sanctiuni corespunzatoare.
(1) Agentia
Europeana a Medicamentelor, in colaborare cu autoritatea veterinara centrala si
Comisia Europeana, trebuie sa organizeze o retea informatica, pentru a facilita
schimbul de informatii referitoare la farmaco-vigilenta privind produsele
medicinale veterinare comercializate in Comunitate, pentru a permite
autoritatilor competente accesarea informatiilor in acelasi timp.
(2) Prin
utilizarea retelei mentionate la alin. (1), autoritatea veterinara centrala a
Romaniei trebuie sa se asigure ca raportarea reactiilor adverse grave suspecte
si a reactiilor adverse la om care au aparut pe teritoriul tarii noastre, in
conformitate cu ghidul mentionat la art. 84, alin. (1), sunt facute imediat
cunoscute Agentiei si celorlalte state membre, si in orice caz cel tarziu in 15
zile calendaristice de la notificarea acestora.
(3)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa se asigure ca reactiile
adverse grave suspecte si reactiile adverse la om care au aparut pe teritoriul
Romaniei, sunt aduse imediat la cunostinta detinatorului autorizatiei de
comercializare, cel tarziu in 15 zile calendaristice de la notificare acestora.
(1) Pentru a
facilita schimbul de informatii cu privire la farmaco-vigilenta in Romania,
autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa intocmeasca un ghid cu
privire la colectarea, verificarea si prezentarea rapoartelor privind reactiile
adverse, incluzand cerintele tehnice pentru schimbul electronic de informatii
privind farmaco-vigilenta veterinara, in conformitate cu terminologia agreata
international.
In
conformitate cu aceste linii directoare, detinatorul autorizatiei de
comercializare trebuie sa utilizeze terminologia medicala veterinara agreata pe
plan international, pentru transmiterea rapoartelor cu privire la reactiile
adverse.
Autoritatea
veterinara centrala va publica aceste linii directoare care trebuie sa tina
cont de activitatea de armonizare internationala realizata in domeniul
farmaco-vigilentei.
(2) Pentru
interpretarea definitiilor mentionate la art. 1, pct. 8-14, si a principiilor
enuntate in prezentul titlu, detinatorul autorizatiei de comercializare si
autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa faca referire la ghidul
detaliat prevazut la alin. (1).
(1) In cazul
in care, ca urmare a evaluarii datelor de farmaco-vigilenta veterinara,
autoritatea veterinara centrala considera ca o autorizatie de comercializare
trebuie suspendata, retrasa sau supusa unei variatii in termenii acesteia
pentru a limita indicatiile sau disponibilitatea acesteia, a corecta posologia,
a adauga o contraindicatie sau a adauga o noua masura de precautie, aceasta
trebuie sa informeze de indata Agentia, autoritatile veterinare centrale ale
statelor membre si detinatorul autorizatiei de comercializare.
(2) In cazul
in care este necesara o actiune urgenta pentru protectia sanatatii publice sau
sanatatii animalelor, autoritatea competenta implicata poate suspenda
autorizatia de comercializare a unui produs medicinal veterinar, cu conditia ca
Agentia Europeana a Medicamentelor, Comisia Europeana si celelalte state membre
sa fie informate cel tarziu, in urmatoarea zi lucratoare.
(3) Atunci
cand Agentia Europeana a Medicamentelor este informata, in conformitate cu
alin. (1) sau (2), aceasta isi va formula opinia cat mai curand posibil, in
concordanta cu urgenta problemei. Pe baza acestei opinii, Comisia Europeana
poate solicita tuturor statelor membre in care este comercializat produsul
medicinal veterinar sa ia imediat masuri temporare.
Masurile
finale vor fi adoptate in conformitate cu procedura comunitara.
Orice
amendamente necesare pentru a actualiza prevederile art. 78-85, tinand cont de
progresul stiintific si tehnic, trebuie adoptate in conformitate cu procedura
nationala elaborata de autoritatea veterinara centrala a Romaniei.
TITLUL VIII
Supraveghere
si sanctiuni
(1)
Autoritatea veterinara centrala se asigura ca sunt respectate cerintele legate
de produsele medicinale, prin intermediul inspectiilor repetate si dupa caz,
prin inspectii neanuntate sau prin solicitarea unui laborator desemnat pentru
acest scop, sa efectueze teste pe probe de produs.
Autoritatea
veterinara centrala efectueaza inspectii neanuntate la spatiile de productie
ale substantelor active utilizate ca materii prime pentru produse medicinale
veterinare si la unitatile detinatorului autorizatiei de comercializare, oricand
se considera ca exista motive pentru suspectarea nerespectarii prevederilor
art. 57. Astfel de inspectii pot fi efectuate si la solicitarea altui stat
membru, Comisiei Europene sau Agentiei Europene a Medicamentelor.
Pentru a
verifica daca datele prezentate pentru obtinerea unui certificat de
conformitate cu monografiile Farmacopeii Europene, organismul de standardizare
pentru nomenclaturi si norme de calitate in sensul Conventiei referitoare la
elaborarea Farmacopeii Europene (Directoratul European pentru Calitatea
Medicamentelor) poate cere Comisiei Europene sau Agentiei Europene a
Medicamentelor sa solicite o astfel de inspectie, in cazul in care materia
prima respectiva este subiectul unei monografii din Farmacopeea Europeana.
Autoritatea
veterinara centrala poate efectua inspectii la producatorii de materii prime,
la solicitarea acestora.
Astfel de
inspectii trebuie efectuate de reprezentanti autorizati ai autoritatii
competente care vor fi imputerniciti sa:
a) inspecteze
spatiile de fabricatie sau de comercializare si a oricaror laboratoare
destinate de catre detinatorul autorizatiei de fabricatie sa efectueze testele
de control, in conformitate cu prevederile art. 28;
b) preleveze
probele, inclusiv in scopul efectuarii unei analize independente de catre
Institutul pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de uz
Veterinar sau un laborator desemnat pentru acest scop;
c) examineze
orice document legat de obiectul inspectiei, supus prevederilor in vigoare in
statele membre, la data de 9 oct. 1981, stabilind restrictii cu privire la
aceste competente cu privire la descrierea metodei de fabricatie;
d) inspecteze
spatiile, evidentele si documentele detinatorilor de autorizatii de
comercializare sau ale oricaror firme care efectueaza activitatile prevazute la
art. 81 si 82 in numele detinatorului autorizatiei de comercializare.
(2)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa ia toate masurile
corespunzatoare pentru a se asigura ca procesele de fabricatie utilizate la
fabricarea produselor medicinale veterinare imunologice sunt pe deplin validate
si este asigurata conformitatea fiecarui lot.
(3)
Reprezentantii autorizati ai autoritatii competente trebuie sa raporteze dupa
fiecare din inspectiile mentionate la alin. (1) daca sunt respectate
principiile si liniile directoare cu privire la buna practica de fabricatie
mentionate la art. 57 sau, atunci cand este cazul, cerintele stabilite la
Titlul VII. Fabricantul sau detinatorul autorizatiei de comercializare
inspectat va fi informat cu privire la continutul acestor rapoarte.
(4) Fara a se
aduce atingere vreunui acord incheiat intre Comunitate si o tara terta, un stat
membru, Comisia Europeana sau Agentia Europeana a Medicamentelor, pot solicita
unui fabricant stabilit intr-o tara terta sa fie subiectul unei inspectii,
prevazute la alin. (1).
(5) In
interval de 90 de zile de la efectuarea unei inspectii conform alin. (1),
trebuie sa se emita fabricantului in cauza un certificat de buna practica de
fabricatie, daca in urma inspectiei s-a stabilit ca producatorul respecta
principiile si liniile directoare cu privire la buna practica de fabricatie,
asa cum prevede legislatia nationala si legislatia comunitara.
In cazul unei
inspectii efectuate la solicitarea directiei Farmacopeii Europene, va fi emis
un certificat de conformitate cu monografia respectiva, daca este cazul.
(6)
Autoritatea veterinara centrala va introduce certificatele de buna practica de
fabricatie emise intr-o baza de date comunitara administrata de Agentia
Europeana a Medicamentelor in numele Comunitatii.
(7) Daca
rezultatul inspectiei mentionate la alin. (1) este acela ca fabricantul nu
respecta principiile si liniile directoare de buna practica de fabricatie,
prevazute de legislatia comunitara, concluziile inspectiei vor fi introduse in
baza de date comunitara, conform prevederilor art. (6).
(1)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa ia toate masurile
corespunzatoare pentru a se asigura ca detinatorul autorizatiei de
comercializare si, atunci cand este cazul, detinatorul autorizatiei de
fabricatie furnizeaza dovada testelor de control efectuate pentru produsul
medicinal veterinar si/sau pentru produsele constituente si intermediare ale
procesului de fabricatie, in conformitate cu metodele stabilite in vederea obtineri
autorizatiei de comercializare.
(2) In vederea
implementarii prevederilor alin. (1), autoritatea veterinara centrala a
Romaniei poate solicita detinatorului autorizatiei de comercializare ca pentru
produsele medicinale veterinare imunologice sa trimita autoritatilor veterinare
competente copii ale tuturor rapoartelor de control semnate de persoana
calificata, in conformitate cu art. 61.
(3)
Detinatorul autorizatiei de comercializare pentru produsele medicinale
veterinare imunologice trebuie sa se asigure ca este tinut in stoc un numar
corespunzator de probe reprezentative pentru fiecare lot de produse medicinale
veterinare, cel putin pana la data expirarii si sa furnizeze cu promptitudine
probe autoritatilor veterinare competente, la cererea acestora.
(1) Atunci
cand se considera necesar, din motive de asigurare a sanatatii publice sau a
sanatatii animalelor, autoritatea competenta poate solicita detinatorului
autorizatiei de comercializare, pentru un produs medicinal veterinar
imunologic, sa trimita probe din loturi de produs in vrac si/sau din produsul
medicinal veterinar pentru control, inainte ca produsul sa fie pus in
circulatie.
(2) La
solicitarea autoritatii competente, detinatorul unei autorizatii de
comercializare va furniza cu promptitudine probele mentionate la alin. (1),
impreuna cu rapoartele controlului prevazut la art. 88 alin. (2).
Autoritatea
competenta va informa toate celelalte state membre in care este autorizat
produsul medicinal veterinar, precum si Directoratul European pentru Calitatea
Medicamentelor, despre intentia sa de a controla loturile sau lotul de produs
in cauza.
In astfel de
cazuri, autoritatile competente ale altui stat membru nu vor aplica prevederile
alin. (1).
(3) Dupa
studierea rapoartelor de control mentionate la art. 88 alin. (2), laboratorul
responsabil pentru control va repeta, pentru probele furnizate, toate testele
efectuate de fabricant pentru produsul finit, in conformitate cu prevederile
relevante prezentate in dosarul de autorizare.
Lista testelor
ce trebuie repetate de laboratorul responsabil pentru control va fi
restrictionata la testele relevante, cu conditia ca toate statele membre
implicate si Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor, dupa caz,
sa accepte acest lucru.
Pentru produsele
medicinale veterinare imunologice autorizate la nivel comunitar in baza
Regulamentului Consiliului si Parlamentului European nr. 726/2004, lista de
teste ce trebuie repetate de laboratorul de control poate fi redusa numai cu
acordul Agentiei Europene a Medicamentelor.
(4) Toate
statele membre in cauza vor recunoaste rezultatele testelor.
(5) Statele
membre se vor asigura ca acest control este incheiat in termen de 60 de zile de
la primirea probelor, numai in cazul in care Comisia Europeana nu este informata
ca este necesara o perioada mai lunga pentru efectuarea testelor.
In acelasi
interval, autoritatea competenta va notifica celelalte state membre implicate,
Directoratul European pentru Calitatea Medicamentelor, detinatorul autorizatiei
de comercializare si dupa caz, fabricantul, referitor la rezultatele testelor.
Daca o
autoritate competenta concluzioneaza ca un lot de produs medicinal veterinar nu
este in conformitate cu raportul de control al fabricantului sau cu
specificatiile prevazute in autorizatia de comercializare, aceasta va informa
celelalte state membre in care produsul medicinal este autorizat.
(1)
Autoritatea competenta, trebuie sa ia masuri pentru suspendarea, revocarea,
retragerea sau variatia autorizatiilor de comercializare, atunci cand:
a) evaluarea
risc-beneficiu a produsului medicinal veterinar, in baza conditiilor de
utilizare autorizate, este nefavorabila, o atentie deosebita fiind acordata
beneficiilor pentru sanatatea si bunastarea animalelor, precum si pentru
siguranta consumatorului, in cazul in care autorizatia se refera la un produs
medicinal veterinar de uz zootehnic,
b) produsul
medicinal veterinar nu are nici un efect terapeutic la speciile de animale
pentru care este destinat tratamentul;
c) compozitia
sa calitativa si cantitativa nu este cea declarata;
d) perioada de
asteptare recomandata este inadecvata pentru a se asigura faptul ca alimentele
obtinute de la animalele tratate nu contin reziduuri care ar putea constitui un
risc in ceea ce priveste sanatatea consumatorului;
e) produsul
medicinal veterinar este oferit spre vanzare pentru o utilizare care este
interzisa de alte prevederi comunitare transpuse in legislatia nationala;
f) informatiile cuprinse in dosarul
care insoteste cererea pentru autorizare, in conformitate cu prevederile art.
12-17 si art. 31 sunt incorecte;
g) testele de
control mentionate la art. 88 alin. (1) nu au fost efectuate;
(2) In cazul
in care o reglementare comunitara este in curs de adoptare si urmeaza sa fie
transpusa in legislatia nationala, autoritatea competenta poate refuza
autorizarea unui produs medicinal veterinar, atunci cand o astfel de masura
este necesara pentru protectia sanatatii publice, a consumatorului si a
sanatatii animalelor.
(3)
Autoritatea competenta poate lua masuri pentru suspendarea, revocarea,
retragerea sau variatia autorizatiilor de comercializare, atunci cand se
stabileste ca:
a) informatiile cuprinse in dosarul
care insoteste cererea pentru autorizare, in conformitate cu prevederile art.
12-17 nu au fost modificate conform prevederilor art. 31 alin. (1) si alin. (5).
b) orice
informatie noua la care se refera art. 31 alin. (3) nu a fost comunicata
autoritatii veterinare centrale a Romaniei.
(1) Fara a se
aduce atingere prevederilor art. 90, autoritatea veterinara centrala a Romaniei
trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a se asigura ca furnizarea unui
produs medicinal veterinar este interzisa si ca produsul medicinal in cauza
este retras de pe piata atunci cand:
a) se
demonstreaza ca evaluarea risc-beneficiu a produsului medicinal veterinar este
nefavorabila, in baza conditiilor autorizate de utilizare, o atentie deosebita
fiind acordata beneficiilor pentru sanatatea si bunastarea animalelor,
siguranta si sanatatea consumatorilor, atunci cand autorizarea se refera la un
produs medicinal veterinar de uz zootehnic.
b) produsul
medicinal veterinar nu are efect terapeutic pentru speciile de animale pentru
care este destinat tratamentul;
c) compozitia
calitativa si cantitativa a produsului medicinal veterinar nu este cea
declarata;
d) perioada de
asteptare recomandata este inadecvata pentru a se asigura faptul ca alimentele
obtinute de la animalele tratate nu contin reziduuri care ar putea constitui un
risc pentru sanatatea consumatorului;
e) testele de
control la care se refera art. 88 alin. (1) nu au fost efectuate, sau orice
alta cerere sau obligatie privind acordarea autorizatiei de fabricatie la care
se refera art. 49 alin. (1) nu a fost respectata.
(2)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei poate limita interdictia cu privire
la furnizare si retragerea de pe piata numai pentru loturile de productie
contestate.
(1)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa suspende sau sa retraga
autorizatia de fabricatie pentru o categorie de preparate sau pentru toate
preparatele daca una din cerintele stabilite la art. 50 nu mai este
indeplinita.
(2)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei poate, pe langa masurile prevazute
de art. 91, fie sa suspende fabricarea sau importul de produse medicinale
veterinare din tari terte, fie sa suspende sau sa retraga autorizatia de
fabricatie pentru o categorie de preparate sau pentru toate preparatele in
cazul unei neconformitati cu prevederile referitoare la fabricarea sau importul
din tari terte.
(3) Autoritatea
veterinara centrala interzice publicitatea produselor medicinale veterinare
care:
a) sunt
disponibile numai cu prescriptie veterinara, conform prevederilor art. 73; sau
b) contin
medicamente psihotrope sau narcotice, reglementate de Conventiile Natiunilor
Unite din 1961 si 1971.
(4)
Publicitatea produselor medicinale veterinare este permisa numai dupa avizarea
continutului materialului publicitar de catre autoritatea competenta.
Prevederile
prezentului titlu se aplica si produselor medicinale veterinare homeopate.
Autoritatea
veterinara centrala a Romaniei trebuie sa ia masurile necesare pentru
incurajarea medicilor veterinari si a altor profesionisti din domeniu, sa
raporteze autoritatii veterinare competente orice reactie adversa a produselor
medicinale veterinare.
TITLUL IX
Dispozitii finale
(1)
Autoritatile competente din Romania si din statele membre ale Uniunii Europene
trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a asigura ca exista o comunicare
reciproca a informatiilor, in special a celor referitoare la respectarea
cerintelor pentru autorizatiile mentionate la art. 49, pentru certificatele
prevazute la art. 87 alin. (5) sau pentru autorizatiile de punere pe piata a
produselor.
(2) La o
solicitare motivata, autoritatile competente din Romania si din statele membre
ale Uniunii Europene statele membre vor comunica fara intarziere rapoartele
mentionate la art. 87 alin. (3) catre autoritatile competente ale altui stat
membru.
(3)
Concluziile formulate in urma unei inspectii efectuate de inspectorii statului
membru in cauza, in conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1), vor fi
valabile pe intreg teritoriul Comunitatii.
(4) Prin
exceptie de la prevederile alin. (3), in cazul in care autoritatea competenta din Romania sau a unui
stat membru nu accepta concluziile unei inspectii efectuate conform art. 87
alin. (1), din motive intemeiate, ce tin de sanatatea publica sau a animalelor,
aceasta va informa imediat Comisia Europeana si Agentia Europeana a
Medicamentelor. Agentia va informa statele membre in cauza.
In cazul in
care Comisia este informata despre aceste motive, dupa consultarea statelor
membre in cauza, solicita inspectorului autoritatii competente de supraveghere
sa efectueze o noua inspectie; inspectorul poate fi insotit de alti doi
inspectori din state membre ce nu sunt implicate in acest dezacord.
(1)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa ia toate masurile
corespunzatoare pentru a se asigura ca Agentia este informata imediat cu
privire la deciziile de acordare a autorizatiei de comercializare si la toate
deciziile de refuz sau de retragere a autorizatiei de comercializare, de
anulare a unei decizii, de refuzare sau de retragere a autorizatiei de
comercializare, de interzicere a furnizarii sau a retragerii unui produs de pe
piata, impreuna cu motivele pe care s-au bazat astfel de decizii.
(2)
Detinatorul autorizatiei de comercializare este obligat sa notifice imediat la
autoritatea veterinara centrala a Romaniei despre orice actiune intreprinsa de acesta
de a suspenda comercializarea produsului medicinal veterinar sau de a retrage
produsul de pe piata, impreuna cu motivele unei astfel de actiuni, daca aceasta
se refera la eficienta produsului medicinal veterinar sau la protectia
sanatatii publice. Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa se
asigure ca aceste informatii sunt aduse in atentia Agentiei.
(3)
Autoritatea veterinara centrala a Romaniei trebuie sa se asigure ca
informatiile corespunzatoare referitoare la masurile luate in conformitate cu
prevederile alin. (1) si (2) care pot afecta protectia sanatatii publice in
tarile terte sunt imediat aduse in atentia organizatiilor internationale
relevante, alaturi de o copie trimisa catre Agentie.
Autoritatea
veterinara centrala a Romaniei si cele similare ale statelor membre ale Uniunii
Europene trebuie sa comunice reciproc toate informatiile necesare pentru a se
garanta calitatea si siguranta produselor medicinale veterinare homeopate
fabricate si comercializate pe teritoriul lor, si in special informatiile la
care se refera art. 95 si 96.
(1) La cererea
producatorului sau exportatorului de produse medicinale veterinare sau a
autoritatilor veterinare ale unei tari terte importatoare, autoritatea
veterinara centrala a Romaniei trebuie sa certifice ca producatorul detine
autorizatie de fabricatie. Atunci cand emite astfel de certificate, autoritatea
veterinara centrala a Romaniei trebuie sa respecte urmatoarele conditii:
a) sa aiba in vedere dispozitiile
administrative in vigoare ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii;
b) pentru produsele medicinale
veterinare destinate exportului si care sunt deja autorizate pe teritoriul
Romaniei, aceasta trebuie sa furnizeze rezumatul caracteristicilor produsului,
aprobat in conformitate cu prevederile art. 29 sau, in absenta acestuia, un
document echivalent.
(2) Atunci
cand producatorul nu detine o autorizatie de punere pe piata a produsului,
acesta trebuie sa furnizeze autoritatilor responsabile cu emiterea
certificatului la care se refera alin. (1), o declaratie prin care sa motiveze
absenta unei astfel de autorizatii.
(1) Orice
decizie a autoritatii veterinare centrale a Romaniei poate fi luata numai in
conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare specificandu-se
in detaliu motivele care au stat la baza acesteia.
(2) O astfel
de decizie trebuie notificata partii in cauza, care trebuie informata in
acelasi timp despre masurile care-i sunt disponibile in conformitate cu
prevederile legislatiei nationale si despre timpul permis pentru efectuarea
acestor masuri.
(3) Deciziile
privind acordarea sau revocarea autorizatiilor de comercializare vor fi facute
publice.
Autoritatea
competenta a Romaniei nu trebuie sa accepte ca alimentele destinate consumului
sa provina de la animalele care au fost supuse testelor pentru produse
medicinale veterinare, in afara cazului in care autoritatile competente au
stabilit o perioada de asteptare corespunzatoare. Perioada de asteptare va fi:
a) cel putin
cea prevazuta la art. 11 alin. (2), incluzand, dupa caz, un factor de siguranta
care reflecta natura substantei testate;
b) iar daca
limitele maxime de reziduuri au fost stabilite in conformitate cu prevederile
comunitare si nationale in vigoare, perioada de asteptare trebuie sa asigure ca
aceasta limita maxima nu va fi depasita in alimente.
Autoritatea
veterinara centrala a Romaniei, se va asigura ca sunt implementate sisteme de
colectare corespunzatoare pentru produse medicinale veterinare neutilizate sau
expirate.
Perioadele de
protectie prevazute la art. 13 nu se aplica produselor medicinale de referinta
pentru care a fost inaintata o solicitare de autorizare, inainte de data
intrarii in vigoare a prezentei norme sanitare veterinare.
(1)
Autoritatea veterinara centrala poate adopta acte normative sau prevederi
administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se
asigura implementarea si conformitatea cu prevederile acesteia.
(2) Atunci
cand autoritatea veterinara centrala adopta aceste masuri, trebuie sa faca o
referire expresa la prezenta norma sanitara veterinara.
Prevederile
Capitolului IV - Procedura de recunoastere mutuala si procedura descentralizata
- intra in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
Prezenta norma
sanitara veterinara transpune prevederile Directivei 2004/28/EC publicata in
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 130/80 din 30.4.2004 si ale
Directivei 2001/82/EC privind codul referitor la produsele medicinale
veterinare, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene seria L
311/23 din 28.11.2001.
La data
intrarii in vigoare a prezentei norme sanitare veterinare se abroga
prevederile: Ordinului
ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 725/2003 pentru aprobarea Normei sanitare
veterinare privind produsele medicinale veterinare imunologice, publicat in
Monitorul Oficial Partea I, nr. 721 din 15 octombrie 2003; Ordinului
ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 726/2003 pentru aprobarea Normei sanitare
veterinare privind produsele medicinale veterinare homeopate, publicat in
Monitorul Oficial Partea I, nr. 732 din 20 octombrie 2003; Ordinului
ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 1.111/2003 pentru aprobarea Normei sanitare
veterinare privind codul referitor produsele medicinale veterinare, publicat in
Monitorul Oficial Partea I, nr. 278 din 30 martie 2004, precum si orice alte
dispozitii contrare.
ANEXA
la norma sanitara veterinara
CERINTE SI PROTOCOL ANALITIC, TESTE DE SIGURANTA,
PRECLINICE SI
CLINICE PENTRU PRODUSELE MEDICINALE VETERINARE
PREVEDERI GENERALE
1. Caracteristicile si documentele care insotesc
cererea de autorizare pentru comercializare, in conformitate cu prevederile
art. 12 si 13 alin. (1), ale prezentei norme sanitare veterinare trebuie
prezentate in conformitate cu prevederile prezentei anexe si tinand cont de
ghidul cuprins in "Avizul catre solicitantii de autorizatii de
comercializare pentru produsele medicinale veterinare in statele membre ale
Comunitatii Europene", publicat de Comisia Europeana in "Regulile
care guverneaza produsele medicinale in Comunitatea Europeana", volumul V:
"Produse Medicinale Veterinare".
2. La constituirea dosarului pentru cererea de
autorizatie de comercializare, solicitantii trebuie sa tina cont de liniile
directoare existente in Comunitatea Europeana privind calitatea, siguranta si
eficacitatea produselor medicinale veterinare, publicate de Comisia Europeana
in "Regulile care guverneaza produsele medicinale in Comunitatea
Europeana".
3. Toate informatiile relevante pentru evaluarea
produsului medicinal in cauza trebuie incluse in cerere, fie ca sunt sau nu
favorabile produsului. In special, trebuie furnizate toate detaliile relevante
despre orice test sau experiment incomplet sau abandonat referitor la produsul
medicinal veterinar. In plus, dupa autorizarea comercializarii, orice
informatie care nu a fost furnizata in cererea initiala, necesara pentru
evaluarea raportului beneficiu-risc, trebuie trimisa imediat autoritatii
veterinare competente.
4. Autoritatea veterinara centrala a Romaniei
trebuie sa se asigure ca toate experimentele pe animale sunt efectuate in
conformitate cu prevederile legislatiei nationale privind protectia animalelor
utilizate in scopuri experimentale sau alte scopuri stiintifice.
5. Prevederile titlului I al prezentei anexe se
aplica produselor medicinale veterinare, altele decat produsele medicinale
veterinare imunologice.
6. Prevederile titlului II al prezentei anexe se
aplica produselor medicinale veterinare imunologice.
TITLUL I
Cerinte pentru produsele medicinale veterinare,
altele decat produsele medicinale veterinare imunologice
PARTEA 1
Cuprinsul dosarului
A. DATE ADMINISTRATIVE
1. Produsul medicinal veterinar care face
obiectul cererii trebuie identificat dupa denumire si dupa denumirea
substantei/substantelor active, impreuna cu concentratia si forma farmaceutica,
metoda si calea de administrare si descrierea formei finale de prezentare a
produsului pentru vanzare.
2. Numele si adresa solicitantului trebuie
furnizate impreuna cu numele si adresa producatorilor si locatiile implicate in
diferite stadii de fabricatie (incluzand producatorul produsului finit si
producatorul/producatorii substantei/substantelor active) si, atunci cand este
necesar, numele si adresa importatorului.
3. Solicitantul trebuie sa indice numarul si
titlurile volumelor documentatiei trimise in sprijinul cererii si sa indice,
daca este cazul, ce probe sunt furnizate.
4. La datele administrative trebuie sa existe
anexat un document care sa indice ca producatorul este autorizat sa fabrice
produsele medicinale veterinare in cauza, conform prevederilor art. 49 din
norma, impreuna cu o lista a tarilor in care a fost acordata autorizatia, copii
ale tuturor rezumatelor caracteristicilor produsului, autorizate de statele
membre ale Uniunii Europene, in conformitate cu prevederile art. 18 si o lista
a tarilor in care a fost trimisa o cerere pentru autorizare.
B. REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. Solicitantul trebuie sa propuna un rezumat al
caracteristicilor produsului, in conformitate cu prevederile art. 18.
2. In plus, solicitantul trebuie sa furnizeze una
sau mai multe mostre sau esantioane ale formei de prezentare a produsului
medicinal veterinar spre vanzare, impreuna cu prospectul, atunci cand este
solicitat.
C. RAPOARTELE EXPERTILOR
1. In conformitate cu prevederile art. 19 alin.
(2) si alin. (3), trebuie furnizate rapoarte ale expertilor privind
documentatia analitica, documentatia farmaco-toxicologica, documentatia
referitoare la reziduuri si documentatia clinica.
2. Fiecare raport al expertului trebuie sa
contina o evaluare critica a diferitelor teste si/sau experimente ce au fost
efectuate in conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare si
sa prezinte toate datele relevante pentru evaluare. Expertul trebuie sa isi
exprime opinia daca au fost furnizate suficiente garantii in ceea ce priveste
calitatea, siguranta si eficacitatea produsului in cauza, nefiind suficient
doar un sumar faptic.
3. Toate datele importante trebuie rezumate
intr-o anexa la raportul expertului, sub forma de grafic sau tabel, ori de cate
ori este posibil. Raportul expertului si rezumatele trebuie sa contina
referinte precise cu privire la informatiile continute in documentatia
principala.
4. Fiecare raport al expertului trebuie sa fie
intocmit de catre o persoana calificata si cu experienta corespunzatoare. Acesta
trebuie semnat si datat de catre expert, iar atasat la acest raport trebuie sa
existe informatii sumare despre pregatirea universitara, instruirea si
experienta expertului. Trebuie declarate relatiile profesionale ale expertului
cu solicitantul.
PARTEA 2
Teste analitice (fizico-chimice, biologice sau
microbiologice) ale produselor medicinale veterinare, altele decat produsele
medicinale veterinare imunologice
1. Toate procedurile de testare trebuie sa fie in
conformitate cu stadiul progresului stiintific la momentul respectiv si sa fie
validate; trebuie sa se prezinte rezultatele studiilor de validare.
2. Toate procedurile de testare trebuie descrise
in detaliu, astfel incat sa fie reproductibile prin teste de control efectuate
la cererea autoritatii veterinare centrale. Orice aparat sau echipament special
ce poate fi utilizat trebuie descris in detaliu, insotit, eventual, de o
diagrama. Formula reactivilor de laborator trebuie sa fie insotita, daca este
necesar, de metoda de preparare, in cazul procedurilor de testare incluse in
Farmacopeea Europeana sau Farmacopeea Romana, aceasta descriere poate fi
inlocuita de o referinta detaliata la farmacopeea in cauza.
3. Testarea calitativa si cantitativa a
constituentilor:
A. DATE CALITATIVE SI CANTITATIVE ALE
CONSTITUENTILOR
Datele si documentele care trebuie sa insoteasca
cererile de autorizatie pentru comercializare, conform prevederilor art. 12
alin. (3) lit. c), trebuie prezentate in
conformitate cu urmatoarele cerinte:
1.
Date calitative
"Datele calitative" ale tuturor
constituentilor produsului medicinal reprezinta desemnarea sau descrierea:
a) substantei/substantelor active
b) constituentul/constituentii excipientilor,
indiferent de natura lor sau de cantitatea utilizata, incluzand colorantii,
conservantii, adjuvantii, stabilizatorii, agenti de crestere a vascozitatii,
emulsifiantii, aromele si substantele aromatice, etc.
c) constituentii invelisului exterior al
produsului medicinal - capsule, capsule gelatinoase, etc., destinati a fi
ingerati sau cu alt mod de administrare la animale.
Aceste date trebuie sa fie insotite cu orice fel
de date relevante cu privire la flacon si, dupa caz, la modul de inchidere a
sa, impreuna cu detalii ale dispozitivelor cu care produsul medicinal urmeaza
sa fie utilizat sau administrat si care trebuie livrate odata cu produsul
medicinal.
2. Terminologie uzuala
"Terminologia uzuala", reprezinta, fara
a se aduce atingere celorlalte prevederi ale art. 12 alin. (3) lit. c),
terminologia care trebuie utilizata la descrierea constituentilor produselor
medicinale:
a) in ceea ce priveste substantele mentionate in
Farmacopeea Europeana sau in lipsa acesteia, in Farmacopeea Romana, titlul
principal al monografiei in cauza, cu referire la farmacopeea mentionata;
b) in ceea ce priveste alte substante, denumirea
internationala nebrevetata recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii
(OMS), ce poate fi insotita de o alta denumire nebrevetata sau, in lipsa
acestora, denumirea stiintifica exacta. Substantele care nu au o alta denumire
internationala nebrevetata sau o denumire stiintifica exacta, trebuie descrise
printr-o declaratie privind modul si sursa din care au fost preparate si
insotita, dupa caz, de orice alte detalii relevante;
c) in ceea ce priveste colorantii, desemnarea lor
prin codul "E" atribuit acestora de legislatia comunitara specifica
transpusa in legislatia nationala.
3. Date cantitative
3.1. Pentru a oferi "datele
cantitative" ale tuturor substantelor active ale produselor medicinale,
este necesar sa se specifice masa sau numarul de unitati de activitate
biologica a fiecarei substante active, fie pe unitate de dozare, fie pe unitate
de masa sau de volum, in functie de forma farmaceutica in cauza. Unitatile de
activitate biologica trebuie utilizate pentru substantele care nu pot fi
definite chimic. Atunci cand o Unitate Internationala de activitate biologica a
fost definita de Organizatia Mondiala a Sanatatii, aceasta trebuie sa fie cea
utilizata. Atunci cand Unitatea Internationala nu a fost definita, unitatile de
activitate biologica trebuie exprimate astfel incat sa furnizeze informatii
clare cu privire la activitatea substantelor. Atunci cand este posibil,
activitatea biologica se indica pe unitati de masa sau de volum. Aceste
informatii trebuie suplimentate pentru diferite forme farmaceutice, dupa cum
urmeaza:
a) in ceea ce priveste preparatele injectabile:
cu masa sau cu unitatile de activitate biologica a fiecarei substante active
din flacon, tinand cont de volumul utilizabil de produs, in urma reconstituirii
produsului, dupa caz;
b) in ceea ce priveste produsele medicinale ce
trebuie administrate sub forma de picaturi: masa sau unitatile de activitate
biologica a fiecarei substante active continute in numarul de picaturi
corespunzator la 1 ml sau la 1 g de preparat;
c) in ceea ce priveste siropurile, emulsiile,
preparatele sub forma de granule sau alte forme farmaceutice care trebuie
administrate in cantitati masurate: masa sau unitatile de activitate biologica
a fiecarei substante active pe cantitate masurata.
3.2. Substantele active prezente sub forma de
compusi sau derivati trebuie sa fie descrise, din punct de vedere cantitativ,
prin masa lor totala si daca este necesar, prin masa entitatii sau entitatilor
active ale moleculei.
3.3. Pentru produsele medicinale care contin o
substanta activa care face pentru prima data obiectul unei cereri de autorizare
de comercializare in Romania, exprimarea cantitativa a unei substante active
care este o sare sau un hidrat trebuie sa fie specificata in mod sistematic in
termeni de masa a entitatii sau a entitatilor active din molecula. Toate
produsele medicinale autorizate ulterior in Romania trebuie sa aiba compozitia
lor cantitativa exprimata in acelasi mod pentru aceeasi substanta activa.
4. Perfectionarea produselor farmaceutice
In ceea ce priveste alegerea compozitiei, a
constituentilor si a flaconului, precum si rolul excipientilor din produsul
finit trebuie prezentata o explicatie. Aceasta explicatie trebuie sustinuta de
date stiintifice cu privire la perfectionarea produselor farmaceutice, fiind
necesara stabilirea supradozei si justificarea acesteia.
B. DESCRIEREA METODEI DE FABRICATIE
Descrierea metodei de fabricatie care insoteste
cererea de autorizatie de comercializare, in conformitate cu prevederile art.
12 alin. (3) lit. d), trebuie efectuata astfel incat sa se ofere un tabel
sinoptic adecvat al naturii operatiunilor realizate. In acest scop, acesta
trebuie sa includa cel putin:
a) mentionarea diferitelor etape de fabricatie,
astfel incat sa se poata evalua daca procesele utilizate la producerea formei
farmaceutice pot produce o schimbare nefavorabila a constituentilor;
b) in cazul unui proces de fabricatie continuu,
detalii complete cu privire la precautiile luate pentru a se asigura
omogenitatea produsului finit;
c) formula efectiva de fabricatie, cu datele
cantitative ale tuturor substantelor utilizate, cantitatile excipientilor fiind
prezentate, totusi, in termeni aproximativi, in masura in care forma
farmaceutica necesita acest lucru. Trebuie facuta o mentiune referitoare la
orice substanta care se poate pierde in cursul fabricatiei. Orice supradoza
trebuie indicata si justificata;
d) o specificare a etapelor de fabricatie pentru
care se efectueaza prelevarea de probe pentru testele de control pe flux,
atunci cand alte date din documentele care sustin cererea indica astfel de
teste ca fiind necesare pentru controlul calitatii produsului finit;
e) studii experimentale care valideaza procesul
de fabricatie, atunci cand este utilizata o metoda de fabricatie
nestandardizata sau cand aceasta este critica pentru produs;
f) pentru produsele sterile, detalii ale
proceselor de sterilizare si/sau ale procedurilor aseptice utilizate.
C. CONTROLUL MATERIILOR PRIME
1. In sensul definitiilor prezentate in aceasta
sectiune, "materii prime" reprezinta toti constituentii produsului
medicinal si, dupa caz, ai flaconului acestuia, conform lit. A, Partea 2, din
prezenta anexa la norma sanitara veterinara.
In cazul unei:
a) substante active care nu este descrisa in
Farmacopeea Europeana sau in Farmacopeea Romana;
b) substante active descrise in Farmacopeea
Europeana sau in Farmacopeea Romana, atunci cand aceasta este preparata
printr-o metoda care poate produce impuritati ce nu sunt mentionate in
monografia din farmacopee si pentru care monografia este inadecvata pentru a
controla in mod corespunzator calitatea acesteia, care este fabricata de o alta
persoana decat solicitantul, acesta din urma poate stabili ca descrierea
detaliata a metodei de fabricatie, a controlului calitatii in timpul
fabricatiei si a validarii procesului, sa fie trimisa direct autoritatii veterinare
centrale de catre producatorul substantei active. In acest caz, producatorul
trebuie, totusi, sa furnizeze solicitantului toate datele care ii pot fi
necesare acestuia din urma pentru a-si asuma responsabilitatea pentru produsul
medicinal. Producatorul trebuie sa confirme in scris solicitantului ca va
asigura omogenitatea fiecarui lot si ca nu va modifica procesul de fabricatie
sau specificatiile fara sa il informeze.
Documentele si particularitatile care sustin
cererea pentru o astfel de modificare trebuie sa fie furnizate autoritatii
veterinare centrale. Datele si documentele care insotesc cererea de autorizatie
de comercializare in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. i) si
art. 13 alin. (1), trebuie sa includa rezultatele testelor, inclusiv analizele
lotului, in special pentru substantele active, cu privire la controlul
calitatii tuturor constituentilor utilizati. Acestea trebuie
prezentate in conformitate cu urmatoarele prevederi:
1.1.
Materii prime specificate in farmacopee
a) Monografiile din Farmacopeea Europeana trebuie
sa fie aplicabile tuturor substantelor care sunt prevazute in aceasta.
b) In ceea ce priveste alte substante,
autoritatea veterinara centrala a Romaniei poate solicita respectarea propriei
farmacopei nationale cu privire la produsele fabricate pe teritoriul Romaniei.
c) Constituentii care indeplinesc cerintele din
Farmacopeea Europeana sau din Farmacopeea Romana trebuie considerati ca
respectand prevederile art. 12 alin. (3) lit. i). In acest caz, descrierea
metodelor analitice poate fi inlocuita cu o referire detaliata la farmacopeea
in cauza.
d) Totusi, atunci cand o materie prima din
Farmacopeea Europeana sau din Farmacopeea Romana a fost preparata printr-o
metoda ce poate produce impuritati necontrolate in monografia din farmacopee,
aceste impuritati, precum si limitele lor maxime de toleranta trebuie sa fie
declarate si trebuie sa fie descrisa o procedura de testare corespunzatoare.
e) In toate cazurile, colorantii trebuie sa
satisfaca cerintele legislatiei nationale si comunitare specifice cu privire la
colorantii ce pot fi adaugati produselor medicinale, transpusa in legislatia
nationala.
f) Testele de rutina realizate pentru fiecare lot
de materii prime trebuie sa fie cele specificate in cererea de autorizare a comercializarii.
Daca sunt utilizate alte teste decat cele mentionate in farmacopee, trebuie sa
fie furnizata dovada ca materiile prime indeplinesc cerintele de calitate din
farmacopeea respectiva.
g) In cazurile in care o specificatie continuta
intr-o monografie din Farmacopeea Europeana sau din Farmacopeea Romana ar putea
fi insuficienta pentru a se asigura calitatea substantei, autoritatea
veterinara centrala poate solicita detinatorului autorizatiei de comercializare
specificatii adecvate suplimentare.
h) Autoritatea veterinara centrala trebuie sa
informeze autoritatile responsabile pentru farmacopeea in cauza. Detinatorul
autorizatiei de comercializare trebuie sa prezinte autoritatilor responsabile
detalii ale deficientelor pretinse si specificatiile suplimentare aplicate.
i) In cazurile in care o materie prima nu este
descrisa nici in Farmacopeea Europeana, nici in Farmacopeea Romana, poate fi
acceptata conformitatea cu monografia din farmacopeea unei tari terte. In
astfel de cazuri, solicitantul trebuie sa trimita o copie a monografiei
insotita, unde este necesar, de validarea procedurilor de testare cuprinse in
monografie si atunci cand este cazul, de o traducere a acesteia.
1.2.
Materii prime care nu sunt specificate in farmacopee
Constituentii care nu sunt specificati in nici o
farmacopee trebuie sa fie descrisi sub forma unei monografii, sub urmatoarele
titluri:
a) numele substantei, indeplinind cerintele
prevazute la pct. 2, lit. A, Partea 2, trebuie suplimentat cu denumiri sinonime
comerciale sau stiintifice;
b) definitia substantei, stabilita intr-o forma
similara celei utilizate in Farmacopeea Europeana, trebuie sa fie insotita de
orice nota explicativa necesara, in special cu privire la structura moleculara,
atunci cand este cazul. Aceasta trebuie sa fie insotita de o descriere adecvata
a metodei de sinteza. Atunci cand substantele pot fi descrise numai prin metoda
de fabricatie a acestora, descrierea trebuie sa fie suficient de amanuntita
pentru a caracteriza o substanta care este constanta atat in privinta
compozitiei cat si a efectelor sale;
c) metodele de identificare pot fi descrise sub
forma de tehnici complete, asa cum sunt utilizate pentru producerea substantei
si sub forma de teste care trebuie sa fie efectuate ca activitate de rutina;
d) testele de puritate trebuie sa fie descrise in
relatie cu suma totala a impuritatilor previzibile, in special cele ce pot avea
un efect nociv, si daca este necesar, cele care, avand in vedere combinatia de
substante la care se refera cererea, pot afecta stabilitatea produsului
medicinal sau pot distorsiona rezultatele testelor analitice;
e) cu privire la substantele complexe de origine
vegetala sau animala, trebuie facuta o distinctie intre cazul in care efectele
farmacologice multiple fac necesar controlul chimic, fizic sau biologic al
componentelor principale, si cazul substantelor continand una sau mai multe
grupe de principii cu activitate similara, pentru care poate fi acceptata o
metoda generala de testare;
f) atunci cand sunt utilizate materii de origine
animala, trebuie sa fie descrise masurile luate pentru a se asigura absenta
agentilor potential patogeni;
g) trebuie prezentate orice precautii speciale
care pot fi necesare pe durata depozitarii materiilor prime si daca este
necesar, perioada maxima de depozitare inainte de repetarea testarii.
1.3. Caracteristici fizico-chimice care pot
afecta biodisponibilitatea
Urmatoarele elemente de informare privind
substantele active, indiferent daca sunt mentionate sau nu in farmacopei,
trebuie prezentate ca parte a descrierii generale a substantelor active, daca
biodisponibilitatea produsului medicinal depinde de acestea:
a) forma cristalina si coeficientii de
solubilitate,
b) dimensiunea particulelor dupa pulverizare,
atunci cand este cazul,
c) starea de solvatare,
d) coeficient de separare ulei/apa.
Prevederile de la lit. a)-c) nu se aplica
substantelor utilizate exclusiv in solutie.
2. Atunci cand materiile sursa cum ar fi
microorganisme, tesuturi de origine animala sau vegetala, celule sau fluide
(inclusiv sangele) de origine umana sau animala sau structuri celulare
biotehnologice sunt utilizate la fabricarea produselor medicinale veterinare,
originea si trasabilitatea acestora trebuie descrise si documentate. Descrierea
materiei prime trebuie sa includa strategia de fabricatie, procedurile de
purificare/inactivare cu validarea acestora si toate procedurile de control pe
flux de fabricatie, destinate asigurarii calitatii, sigurantei si omogenitatii
fiecarui lot de produs finit.
2.1. Atunci cand sunt utilizate banci de celule,
trebuie sa se indice ca particularitatile celulelor raman neschimbate la
nivelul utilizat pentru productie si dincolo de acesta.
2.2. Materialele de insamantare, bancile de
celule, rezervele de ser si alte materii de origine biologica si ori de cate
ori este posibil, materiile sursa de la care ele sunt derivate, trebuie testate
pentru prezenta agentilor externi. Daca prezenta agentilor externi potential
patogeni este inevitabila, materialul se utilizeaza numai atunci cand o
prelucrare ulterioara asigura eliminarea si/sau inactivarea acestora, iar
aceasta trebuie sa fie validata.
D. MASURI SPECIFICE PRIVIND PREVENIREA
TRANSMITERII ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME ANIMALE
Solicitantul trebuie sa demonstreze ca produsul
medicinal veterinar este fabricat in conformitate cu "Nota de orientare
privind minimalizarea riscului transmiterii agentilor encefalopatiei
spongiforme animale prin intermediul produselor medicinale veterinare" si
actualizarile acesteia, publicata de Comisia Europeana in Volumul 7 al publicatiei
"Regulile ce guverneaza produsele medicinale in Comunitatea
Europeana".
E. TESTELE DE CONTROL EFECTUATE IN ETAPELE
INTERMEDIARE ALE PROCESULUI DE FABRICATIE
1. Datele si documentele ce insotesc cererea
pentru autorizatia de comercializare, in conformitate cu prevederile art. 12
alin. (3) lit. i) si j) si art. 13 alin. (1), trebuie sa includa date
referitoare la testele de control al produsului ce pot fi efectuate intr-o
etapa intermediara a procesului de fabricatie, cu scopul de a se asigura omogenitatea
caracteristicilor tehnice si a procesului de productie.
2. Aceste teste sunt esentiale pentru verificarea
conformitatii produsului medicinal cu formula atunci cand, in mod exceptional,
un solicitant propune o metoda analitica de testare a produsului finit care nu
include determinarea tuturor substantelor active (sau a tuturor excipientilor
componenti supusi acelorasi cerinte ca si substantele active).
3. Aceleasi cerinte se aplica atunci cand
controlul calitatii produsului finit depinde de testele de control pe flux, in
special daca substanta este definita in primul rand prin metoda de fabricatie a
acesteia.
F. TESTE PENTRU PRODUSUL FINIT
1. Pentru controlul produsului finit, un lot al
acestuia cuprinde toate unitatile unei forme farmaceutice care sunt fabricate
din aceeasi cantitate initiala de material si care au trecut prin aceleasi
serii de operatii de fabricatie si/sau sterilizare sau, in cazul unui proces de
fabricatie continuu, toate unitatile fabricate intr-o perioada de timp data.
2. In cererea pentru autorizatia de
comercializare trebuie sa se specifice acele teste care sunt efectuate in mod
obisnuit pentru fiecare lot al produsului finit. Trebuie declarata frecventa
testelor care nu se efectueaza in mod obisnuit. Trebuie indicate limitele de
eliberare permise.
3. Datele si documentele care insotesc cererea de
autorizatie de comercializare, in conformitate cu art. 12 alin. (3) lit. i) si
j) si de asemenea cu art. 13 alin. (1), trebuie sa includa date referitoare la
testele de control pentru produsul finit, la eliberarea acestuia. Acestea
trebuie prezentate in conformitate cu urmatoarele cerinte:
- prevederile monografiilor generale din
Farmacopeea Europeana, sau in lipsa acesteia, din Farmacopeea Romana, sunt
aplicabile tuturor produselor definite in acestea.
- daca sunt utilizate alte proceduri si limite de
testare decat cele mentionate in monografiile generale din Farmacopeea
Europeana, sau in lipsa acesteia, din Farmacopeea Romana, trebuie prezentate
dovezi ca produsul finit indeplineste cerintele de calitate din farmacopeea
respectiva pentru forma farmaceutica in cauza, daca este testat in conformitate
cu acele monografii.
F.I. Caracteristici generale ale produsului finit
Anumite teste pentru caracteristicile generale
ale unui produs trebuie sa fie incluse intotdeauna printre testele pentru
produsul finit. Ori de cate ori este cazul, aceste teste trebuie sa se
raporteze la controlul masei medii si la abaterile maxime, la testele mecanice,
fizice sau microbiologice, la caracteristicile organoleptice si caracteristici
fizice, precum: densitate, pH, indice de refractie, etc. Pentru fiecare din
aceste caracteristici, trebuie specificate de catre solicitant standardele si
limitele de toleranta, pentru fiecare caz in parte. Conditiile de testare, atunci
cand este cazul, echipamentul/aparatura utilizata si standardele, trebuie sa
fie descrise cu detalii precise, ori de cate ori acestea nu sunt precizate in
Farmacopeea Europeana sau in Farmacopeea Romana. Acelasi lucru trebuie sa se
aplice in cazurile in care nu sunt aplicabile metodele descrise in astfel de
farmacopei. In plus, formele farmaceutice solide ce trebuie administrate pe
cale orala, trebuie supuse studiilor in vitro cu privire la rata de eliberare
si dizolvare a substantei sau substantelor active. Aceste teste trebuie, de
asemenea, efectuate atunci se folosesc alte moduri de administrare, daca
autoritatea veterinara competenta considera ca acest lucru este necesar.
F. II. Identificarea si determinarea substantei
(substantelor) active
1. Identificarea si determinarea substantei
(substantelor) active trebuie sa se efectueze fie pe o proba reprezentativa din
lotul de productie, sau pe un numar de unitati de dozare analizate individual.
2. Cu exceptia cazului in care exista o
justificare adecvata, abaterea maxima acceptabila pentru continutul in
substanta activa al produsului finit nu trebuie sa depaseasca ñ 5% in momentul
fabricatiei.
3. Pe baza testelor de stabilitate, producatorul
trebuie sa propuna si sa justifice limitele maxime de toleranta acceptabile
pentru continutul in substanta activa al produsului finit, pana la sfarsitul
perioadei de valabilitate propuse.
4. In unele cazuri exceptionale de amestecuri
complexe speciale, atunci cand determinarea substantelor active care sunt in
numar mare sau sunt prezente in cantitati foarte reduse, ar necesita o
investigare complexa, dificil de realizat pentru fiecare lot de productie,
determinarea uneia sau mai multor substante active in produsul finit poate fi
omisa, cu conditia expresa ca astfel de determinari sa fie efectuate in etapele
intermediare ale procesului de productie. Aceasta derogare nu poate fi extinsa
pentru caracterizarea substantelor in cauza. Aceasta tehnica simplificata
trebuie sa fie suplimentata de o metoda de evaluare cantitativa, permitand
autoritatii veterinare competente sa evalueze conformitatea produsului
medicinal cu specificatiile acestuia, verificata dupa ce acesta a fost
comercializat.
5. Testarea biologica in vivo sau in vitro
trebuie sa fie obligatorie atunci cand metodele fizico-chimice nu pot asigura o
informare corespunzatoare asupra calitatii produsului. O asemenea determinare
trebuie sa includa, ori de cate ori este posibil, materiale de referinta si
analize statistice care permit calcularea limitelor de siguranta. Atunci cand
aceste teste nu pot fi efectuate pentru produsul finit, acestea pot fi
realizate intr-o etapa intermediara, cat mai tarziu posibil in procesul de
fabricatie.
6.
In cazul in care datele prezentate la lit. B specifica faptul ca o supradoza semnificativa a unei substante active
este utilizata la fabricarea unui produs medicinal, descrierea testelor de
control pentru produsul finit trebuie sa includa, atunci cand este cazul,
proprietatile chimice si, daca este necesar, investigarea toxico-farmacologica
a modificarilor pe care aceasta substanta le-a suferit si eventual
caracterizarea si/sau analiza produsilor de degradare.
F. III. Identificarea si determinarea
excipientilor componenti
In masura in care este necesar, excipientii
trebuie sa fie supusi cel putin testelor de identificare. Procedura de testare
propusa pentru identificarea colorantilor trebuie sa permita verificarea
utilizarii acestora in conformitate cu prevederile legislatiei nationale in
vigoare. Testarea limitei superioare si inferioare este obligatorie pentru
agentii de conservare, precum si testarea limitei superioare pentru orice alt
excipient component care poate sa afecteze functiile fiziologice. Testarea
limitei superioare si inferioare este obligatorie pentru excipientul care poate
afecta biodisponibilitatea unei substante active, in afara cazului in care
biodisponibilitatea este garantata prin alte teste corespunzatoare.
F. IV. Teste de siguranta
In afara testelor toxico-farmacologice prezentate
impreuna cu cererea pentru autorizatia de comercializare, caracteristicile
testelor de siguranta, cum ar fi: sterilitatea, endotoxinele bacteriene,
pirogenitatea si toleranta locala la animale, trebuie incluse in
caracteristicile analitice, ori de cate ori astfel de teste trebuie efectuate ca
o activitate de rutina, in scopul verificarii calitatii produsului.
G. TESTE DE STABILITATE
1. Datele si documentele care insotesc cererea
pentru autorizatia de comercializare, in conformitate cu prevederile art. 12
alin. (3) lit. f) si i) trebuie prezentate in conformitate cu urmatoarele
cerinte:
a) Trebuie prezentata o descriere a
investigatiilor prin care au fost determinate perioada de valabilitate,
conditiile de depozitare recomandate si specificatiile pentru sfarsitul
perioadei de valabilitate propuse de catre solicitant.
b) In cazul premixurilor pentru furaje
medicamentate, trebuie furnizate, daca este necesar, informatii referitoare la
perioada de valabilitate a furajelor medicamentate fabricate din aceste
premixuri, in conformitate cu instructiunile de utilizare recomandate.
c) Atunci cand inainte de administrare, un produs
finit trebuie reconstituit, trebuie solicitate detalii referitoare la perioada
de valabilitate propusa pentru produsul reconstituit, insotite de date de
stabilitate relevante.
d) In cazul recipientelor ce contin mai multe
doze, trebuie prezentate date de stabilitate pentru a justifica perioada de
valabilitate dupa prima deschidere a recipientului.
e) Atunci cand un produs finit este susceptibil
de a induce produse de degradare, solicitantul trebuie sa le declare si sa
indice metodele de caracterizare si procedurile de testare pentru aceste
produse.
f) Concluziile trebuie sa cuprinda rezultatele
analizelor care justifica perioada de valabilitate propusa, in conditiile de
depozitare recomandate si specificatiile produsului finit la sfarsitul
perioadei de valabilitate a acestuia, in aceleasi conditii recomandate de
depozitare.
g) Trebuie sa fie indicat nivelul maxim
acceptabil al produsilor de degradare la sfarsitul perioadei de valabilitate.
h) Trebuie prezentat un studiu al interactiunii
dintre produs si flacon, ori de cate ori este considerat posibil riscul unei
astfel de interactiuni, in special in cazul preparatelor injectabile sau
aerosolilor pentru uz intern.
PARTEA 3
Testarea sigurantei si reziduurilor
Detaliile si documentele care trebuie sa
insoteasca cererea pentru autorizarea de comercializare, in conformitate cu
prevederile art. 12 alin. (3) lit. j) si art. 13 alin. (1), trebuie sa fie
prezentate in conformitate cu urmatoarele:
- autoritatea veterinara centrala a Romaniei
trebuie sa se asigure ca testele sunt efectuate in conformitate cu prevederile
referitoare la buna practica de laborator, stabilite de legislatia nationala
specifica referitoare la aplicarea principiilor bunei practici de laborator si
la verificarea aplicarii acestora pentru testele cu privire la substantele
chimice si de legislatia privind inspectia si verificarea bunei practici de
laborator (GLP).
A. TESTAREA SIGURANTEI
CAP. I
Efectuarea testelor
1. Prevederi generale
1.1. Documentatia privind siguranta trebuie sa
indice:
a) toxicitatea potentiala a produsului medicinal
si orice efecte periculoase sau nedorite care pot aparea in conditiile propuse
de utilizare la animale. Acestea trebuie sa fie evaluate in relatie cu
gravitatea starii patologice in cauza;
b) efectele potentiale daunatoare pentru om ale
reziduurilor produsului medicinal veterinar sau ale substantei din alimente
obtinute de la animale tratate si efectele nedorite pe care aceste reziduuri le
pot crea in prelucrarea industriala a alimentelor;
c) riscurile potentiale ce pot rezulta, de
exemplu, din expunerea oamenilor la produsul medicinal veterinar, in timpul
administrarii acestuia la animale;
d) riscurile potentiale pentru mediu ce rezulta
din utilizarea produsului medicinal veterinar.
1.2. Toate rezultatele trebuie sa fie sigure si
general valabile. Oricand se considera corespunzator trebuie utilizate
proceduri matematice si statistice pentru desemnarea metodelor experimentale si
pentru evaluarea rezultatelor. Clinicienilor trebuie sa li se prezinte
suplimentar, informatii despre potentialul terapeutic al produsului si despre
riscurile legate de utilizarea acestuia.
1.3. In unele cazuri poate fi necesar sa se
testeze metabolitii compusului parental, atunci cand acestia reprezinta
reziduurile celui in cauza.
1.4. Un excipient utilizat pentru prima data in
domeniul farmaceutic trebuie sa fie tratat ca o substanta activa.
2. Farmacologie
2.1. Studiile farmacologice sunt de o importanta
fundamentala in clarificarea mecanismelor prin care produsul medicinal produce
efectele terapeutice si prin urmare, studiile farmacologice realizate pe specii
de animale experimentale si tinta trebuie incluse in Partea a IV-a a prezentei
anexe.
2.2. Totusi, studiile farmacologice pot, de
asemenea, sa ajute la intelegerea fenomenelor toxicologice. In plus, daca un
produs medicinal produce efecte farmacologice in absenta unui raspuns toxic,
sau la doze mai scazute decat cele necesare pentru provocarea toxicitatii,
aceste efecte farmacologice trebuie luate in considerare pe parcursul evaluarii
sigurantei produsului medicinal veterinar.
2.3. Prin urmare, documentatia privind siguranta
trebuie sa fie precedata intotdeauna de detalii ale investigatiilor
farmacologice efectuate pe animalele de laborator si de toate informatiile
relevante observate pe parcursul studiilor clinice la animalele tinta.
3. Toxicologie
3.1. Toxicitatea dozei unice
3.1.1. Studiile privind toxicitatea dozei unice
pot fi utilizate pentru a se prevede:
a) efectele posibile ale supradozarii acute la
speciile tinta,
b) efectele posibile ale administrarii
accidentale la oameni,
c)
dozele care pot fi utilizate in mod util in studiile privind doza repetata.
3.1.2. Studiile privind toxicitatea dozei unice
trebuie sa indice efectele toxice acute ale substantei si timpul care precede
debutul si remiterea acestora.
3.1.3. Aceste studii trebuie efectuate, in mod
normal, pe cel putin doua specii de mamifere. Una dintre speciile de mamifere
poate fi inlocuita, daca este cazul, cu o specie de animale pentru care este
destinat produsul medicinal veterinar. In mod normal trebuie studiate cel putin
doua cai diferite de administrare. Una dintre acestea poate fi aceeasi sau
similara cu cea propusa pentru speciile tinta. Daca este anticipata o expunere
substantiala a utilizatorului la produsul medicinal veterinar, de exemplu prin
inhalare sau contact dermic, aceste cai trebuie studiate.
3.1.4. In scopul reducerii numarului animalelor
implicate si a suferintei acestora, trebuie perfectate continuu noi protocoale
pentru testarea toxicitatii dozei unice. Studiile efectuate in conformitate cu
aceste proceduri noi trebuie acceptate in momentul in care sunt validate in mod
corespunzator, precum si studiile efectuate in conformitate cu prevederile
ghidurilor stabilite, recunoscute pe plan international.
3.2. Toxicitatea dozei repetate
3.2.1. Testele de toxicitate a dozei repetate
sunt destinate sa puna in evidenta orice schimbari fiziologice si/sau
patologice induse de administrarea repetata a substantei active sau a
combinatiilor de substante active examinate, precum si pentru a stabili modul
in care aceste modificari sunt legate de doza respectiva.
3.2.2. In cazul substantelor sau produselor
medicinale destinate numai utilizarii la animalele care nu sunt de interes
economic, este suficient in mod normal, un studiu privind toxicitatea dozei
repetate pentru una din speciile de animale experimentale. Acest studiu poate
fi inlocuit cu un studiu efectuat pe animalul tinta. Frecventa si calea de
administrare, precum si durata studiului trebuie alese tinand cont de
conditiile de utilizare clinica propuse, investigatorul trebuie sa motiveze
extinderea, durata incercarilor si dozele alese.
3.2.3. In cazul substantelor sau produselor
medicinale destinate utilizarii la animalele producatoare de alimente, studiul
trebuie sa fie efectuat pe cel putin doua specii, din care una trebuie sa fie
nerozatoare. Investigatorul trebuie sa motiveze alegerea speciilor, avand in
vedere cunostintele disponibile despre metabolismul produsului la animale si la
om. Substanta-test trebuie administrata pe cale orala. Durata testului trebuie
sa fie de cel putin 90 zile. Investigatorul trebuie sa declare in mod clar si
sa motiveze alegerea metodei, frecventa administrarii si durata experimentelor.
3.2.4. In mod normal, doza maxima trebuie
selectata astfel incat sa produca efecte de la daunatoare pana la
nesemnificative. Doza cea mai scazuta nu trebuie sa produca nici un semn de
toxicitate.
3.2.5. Evaluarea efectelor toxice trebuie sa se
bazeze pe observarea comportamentului, cresterii, testelor hematologice si
fiziologice, in special a celor referitoare la organele excretoare, si de
asemenea, pe rapoartele de necropsie si datele histologice de insotire. Alegerea
domeniului si gamei fiecarui grup de teste depinde de speciile de animale
utilizate si de nivelul cunostintelor stiintifice la acea data.
3.2.6. In cazul combinatiilor noi de substante
cunoscute si care au fost investigate in conformitate cu prevederile prezentei
norme sanitare veterinare, testele dozei repetate pot fi, cu exceptia cazului
in care testele de toxicitate au demonstrat efecte toxice de potentare sau
efecte toxice noi, modificate corespunzator de catre investigator, care trebuie
sa indice motivele unor astfel de modificari.
3.3. Toleranta pentru speciile tinta
Trebuie prevazute detalii cu privire la orice
semne de intoleranta ce au fost observate pe parcursul studiilor efectuate pe
speciile tinta, in conformitate cu cerintele Partii a IV-a, cap. I, lit. B. Trebuie
identificate studiile in cauza, dozele la care a aparut intoleranta, speciile
si rasele in cauza. De asemenea, trebuie sa fie prevazute detalii ale oricaror
modificari fiziologice neasteptate.
3.4. Toxicitatea reproductiva, inclusiv
teratogenitatea
3.4.1. Studierea efectelor asupra reproductiei.
3.4.1.1. Scopul acestui studiu este identificarea
posibilei deteriorari a functiei de reproductie la masculi sau femele, sau a
efectelor daunatoare pentru descendenti ce rezulta ca urmare a administrarii
produselor medicinale sau substantelor aflate in curs de investigare.
3.4.1.2. In cazul substantelor sau al produselor
medicinale destinate utilizarii la animalele producatoare de hrana, studiul
efectelor asupra reproductiei trebuie efectuat in cursul a doua generatii,
pentru cel putin o specie, de obicei pe rozatoare. Substanta sau produsul in
curs de investigare trebuie administrate masculilor si femelelor la o data
corespunzatoare inainte de imperechere. Administrarea trebuie sa continue pana
la intarcarea generatiei F2. Trebuie utilizate cei putin trei nivele de doze. Doza
maxima trebuie selectata astfel incat sa produca efecte de la daunatoare la
nesemnificative. Cel mai scazut nivel al dozei nu trebuie sa produca nici un
semn de toxicitate.
3.4.1.3. Evaluarea efectelor asupra reproductiei
trebuie sa se bazeze pe fertilitate, gestatie si comportament matern;
alaptarea, cresterea si dezvoltarea descendentului F1 de la conceptie la
maturitate; dezvoltarea descendentului F2 pana la intarcare.
3.4.2. Studiul efectelor embriotoxice/fetotoxice,
inclusiv teratogenitatea
3.4.2.1. In cazul substantelor sau produselor
medicinale destinate utilizarii la animalele producatoare de hrana, trebuie
efectuate studii ale efectelor embriotoxice/fetotoxice, inclusiv teratogenitatea.
Aceste studii trebuie efectuate pe cel putin doua specii de mamifere, de obicei
rozatoare si iepuri. Detaliile testului (numarul de animale, dozele, data
administrarii si criteriile pentru evaluarea rezultatelor) depind de nivelul
cunostintelor stiintifice la data depunerii cererii si nivelul semnificatiei
statistice pe care trebuie sa le atinga rezultatele. Studiul efectuat pentru
rozatoare poate fi combinat cu studiul efectelor asupra functiei de
reproductie.
3.4.2.2. In cazul substantelor sau produselor
medicinale care nu sunt destinate utilizarii la animalele producatoare de
hrana, studiul efectelor embriotoxice/fetotoxice, incluzand teratogenitatea,
trebuie solicitat pentru cel putin o specie, care poate fi specia tinta, daca
produsul este destinat utilizarii la animale care pot fi utilizate in scopuri
de reproductie.
3.5. Mutagenitatea
3.5.1. Testele de mutagenitate sunt destinate
evaluarii potentialului substantelor de a produce schimbari transmisibile prin
materialul genetic al celulelor.
3.5.2. Orice substanta noua destinata utilizarii
in produsele medicinale veterinare trebuie sa fie evaluata in privinta
proprietatilor mutagene.
3.6. Carcinogenitatea
Studiile privind carcinogenitatea pe termen lung
la animale trebuie solicitate, de obicei, pentru substante la care este expus
omul si care:
a) prezinta o analogie chimica cu carcinogenii
cunoscuti,
b) pe durata testarii mutagenitatii au indus
rezultate indicand posibilitatea efectelor carcinogene,
c) au determinat semne suspecte pe parcursul
testarii toxicitatii.
3.7. Exceptii
Atunci cand un produs medicinal este destinat
utilizarii topice, trebuie investigata absorbtia sistemica pentru specia tinta.
Daca se dovedeste ca absorbtia sistemica este neglijabila, testele de
toxicitate pentru doza repetata, testele pentru toxicitatea reproductiei si
testele de carcinogenitate pot fi excluse, in afara cazului in care:
a) in conditiile de utilizare stabilite, este
probabila ingestia orala a produsului medicinal de catre animal sau,
b) produsul medicinal poate patrunde in
alimentele obtinute de la animale tratate (preparatele intramamare).
4. Alte cerinte
4.1. Imunotoxicitatea
4.1.1. Atunci cand efectele observate pe
parcursul studiilor dozei repetate la animale, includ modificari specifice in
greutatea si/sau histologia organelor limfoide, precum si modificari in
celularitatea tesuturilor limfoide, a maduvei osoase sau a leucocitelor
periferice, investigatorul trebuie sa ia in considerare necesitatea unor studii
suplimentare privind efectele produsului asupra sistemului imunitar.
La proiectarea unor astfel de studii si evaluarea
rezultatelor acestora, trebuie luat in considerare nivelul cunostintelor
stiintifice la data depunerii cererii.
4.2. Proprietatile microbiologice ale
reziduurilor
4.2.1. Efecte potentiale asupra florei
intestinale la om. Riscul microbiologic prezentat de reziduurile compusilor
antimicrobieni pentru flora intestinala la om trebuie sa fie investigat in
conformitate cu nivelul cunostintelor stiintifice la data depunerii cererii.
4.2.2. Efecte potentiale asupra microorganismelor
utilizate pentru prelucrarea industriala a hranei. In anumite cazuri, poate fi
necesara efectuarea de teste pentru a se determina daca reziduurile provoaca
dificultati care sa afecteze procesele tehnologice din prelucrarea industriala
a alimentelor.
4.3. Observatii la om
Trebuie prezentate informatii care sa specifice
daca constituentii produsului medicinal veterinar sunt folositi ca produse
medicinale in terapia umana. Daca se intampla acest lucru, trebuie intocmit un
raport cu privire la toate efectele observate la om (inclusiv reactii adverse)
si la cauza acestora, in masura in care acestea pot fi importante pentru
evaluarea produsului medicinal veterinar si cand este cazul, in lumina
rezultatelor testelor din documentele bibliografice. Atunci cand constituentii
produselor medicinale veterinare sunt ei insisi neutilizati sau nu mai sunt
utilizati ca produse medicinale in terapia umana, trebuie sa fie declarate
motivele.
5. Ecotoxicitatea
5.1. Scopul studierii ecotoxicitatii produsului
medicinal veterinar este evaluarea efectelor potentiale daunatoare pe care
utilizarea produsului le poate provoca mediului si identificarea oricaror
masuri de precautie ce pot fi necesare pentru a reduce astfel de riscuri.
5.2. O evaluare a ecotoxicitatii trebuie sa fie
obligatorie pentru orice cerere de autorizare de comercializare a unui produs
medicinal veterinar, altele decat cererile depuse in conformitate cu
prevederile art. 12 alin. (3) lit. j) si art. 13 alin. (1).
5.3. Aceasta evaluare trebuie efectuata in doua
faze:
In prima faza, investigatorul trebuie sa evalueze
extinderea potentiala a expunerii la mediu a produsului, a substantelor sale
active sau a metabolitilor relevanti, tinand cont de:
a) speciile tinta si modul de utilizare propus
(de exemplu: medicatie efectuata in masa sau pentru animale individuale).
b) metoda de administrare, in special masura
probabila in care produsul va intra direct in sistemele mediului.
c) excretia posibila de catre animalele tratate a
produsului, a substantelor sale active sau a metabolitilor relevanti in mediu
si persistenta in astfel de excretii.
d) eliminarea produsului neutilizat sau a
deseurilor acestuia.
5.4. In faza a doua, tinand cont de gradul de
expunere a produsului la mediu si de informatiile disponibile referitoare la
proprietatile fizico-chimice, farmacologice si/sau toxicologice ale compusului
care a fost obtinut pe parcursul efectuarii celorlalte teste si experimente
solicitate de prezenta norma sanitara veterinara, investigatorul trebuie sa
decida daca este necesara o investigare specifica ulterioara a efectelor
produsului asupra ecosistemelor specifice.
5.5. Daca este necesar, poate fi solicitata o
investigare ulterioara a:
a) destinatiei si comportamentului in sol,
b) destinatiei si comportamentului in apa si aer,
c) efectelor asupra organismelor acvatice,
d) efectelor asupra altor organisme, in afara
organismelor tinta.
Aceste investigari ulterioare trebuie sa fie
efectuate in conformitate cu protocoalele de testare stabilite de legislatia
nationala specifica referitoare la clasificarea, ambalarea si etichetarea
substantelor periculoase sau, atunci cand un domeniu nu este acoperit in
intregime de aceste protocoale, in conformitate cu alte protocoale recunoscute
pe plan international cu privire la produsul medicinal veterinar si/sau
substanta (substantele) activa(e) a/ale acestora si/sau metabolitii de
excretie, dupa caz. Numarul si tipurile de teste, precum si criteriile de
evaluare ale acestora, depinde de nivelul cunostintelor stiintifice la data
depunerii cererii.
CAP. II
Prezentarea datelor si documentelor
Dosarul testelor de siguranta trebuie sa includa
urmatoarele:
a) o introducere care defineste subiectul,
insotita de orice referinte bibliografice utile;
b) identificarea detaliata a substantei in
studiu, incluzand:
1. denumirea international nebrevetata (INN);
2. numele Uniunii Internationale de Chimie Pura
si Aplicata (IUPAC);
3. numarul acordat de Chemical Abstract Service
(CAS);
4. clasificarea terapeutica si farmacologica;
5. sinonime si abrevieri;
6. formula structurala;
7. formula moleculara;
8. greutatea moleculara;
9. gradul de impuritate;
10. compozitia calitativa si cantitativa a
impuritatilor;
11. descrierea proprietatilor fizice;
12. punctul de topire;
13. punctul de fierbere;
14. presiunea de vapori;
15. solubilitatea in apa si solventi organici,
exprimata in g/l cu indicarea temperaturii;
16. densitatea;
17. spectrele de rotatie, refractie, etc.
c) un protocol experimental detaliat care
precizeaza motivele oricarei omisiuni a anumitor teste indicate anterior, o
descriere a metodelor, aparaturii si materialelor utilizate, detalii cu privire
la specie, rasa sau tip de animale, atunci cand au putut fi obtinute, numarul
lor si conditiile in care acestea au fost adapostite si furajate, declarand
printre altele daca acestea au fost libere de agenti patogeni specifici (SPF);
d) toate rezultatele obtinute, favorabile sau
nefavorabile. Datele originale trebuie descrise cu detalii pentru a permite
evaluarea critica a rezultatelor, independent de interpretarea acestora de
catre autor. In scopul explicatiei, rezultatele pot fi insotite de ilustratii;
e) o analiza statistica a rezultatelor, atunci
cand aceasta este solicitata de programul de testare si variatia datelor;
f) o discutie obiectiva asupra rezultatelor
obtinute, care sa conduca la concluzii referitoare la siguranta substantei, la
limita sa de siguranta pentru animalul testat si animalul tinta si la efectele
secundare posibile, la domeniilor sale de aplicare, la nivelurile dozei active
ale acesteia si la orice incompatibilitati posibile;
g) o descriere detaliata si o discutie amanuntita
a rezultatelor studiului referitor la siguranta reziduurilor in alimente si
relevanta acestuia pentru evaluarea riscurilor potentiale prezentate de
reziduuri pentru om. Aceasta discutie trebuie sa fie urmata de propuneri pentru
a se asigura ca este eliminat orice pericol pentru om, prin aplicarea
criteriilor de evaluare recunoscute pe plan international (de exemplu: nici un
nivel de efect observat la animale, propuneri pentru o alegere a factorului de
siguranta si pentru un consum zilnic acceptabil (ADI));
h) o discutie amanuntita referitoare la orice
riscuri pentru persoanele care prepara sau administreaza produsul medicinal la
animale, urmata de propuneri pentru masuri adecvate de reducere a unor astfel
de riscuri;
i) o prezentare amanuntita a riscurilor pe care
le poate prezenta pentru mediu utilizarea produsului medicinal veterinar in
conditiile practice propuse, urmata de propuneri adecvate de reducere a unor
astfel de riscuri;
j) toate informatiile necesare pentru a aduce la
cunostinta clinicianului utilitatea produsului propus. Prezentarea trebuie sa
fie suplimentata cu sugestii referitoare la efectele secundare si tratamentul
in cazul aparitiei reactiilor toxice acute la animalele la care trebuie
administrat produsul;
k) un raport final al expertului, care trebuie sa
furnizeze o analiza critica detaliata a informatiilor in conformitate cu
prevederile Cap. II al prezentei norme sanitare veterinare, impreuna cu un
rezumat detaliat al tuturor rezultatelor testelor de siguranta relevante si
insotit de referinte bibliografice exacte.
B. TESTAREA REZIDUURILOR
CAP. I
Efectuarea testelor
1. Prevederi generale
1.1. In sensul prezentei norme sanitare veterinare,
"reziduuri" inseamna toate substantele active sau metaboliti ai
acestora care raman in carne sau in alte produse alimentare provenite de la
animalul la care a fost administrat produsul medicinal in cauza.
1.2. Scopul studierii reziduurilor este de a
determina in ce conditii si in ce masura reziduurile persista in alimentele
provenite de la animalele tratate si pentru a stabili perioadele de asteptare
care trebuie sa fie respectate in scopul inlaturarii oricarui risc pentru
sanatatea publica si/sau a deficientelor in prelucrarea industriala a acestor
alimente.
1.3. Evaluarea riscului datorat reziduurilor
necesita stabilirea prezentei reziduurilor la animalele tratate in conditiile
recomandate de utilizare si investigarea efectelor acestor reziduuri.
1.4. In cazul produselor medicinale veterinare
destinate utilizarii la animalele producatoare de alimente, documentatia
referitoare la reziduuri trebuie sa indice:
a) in ce masura si cat timp persista reziduurile
produsului medicinal veterinar sau metabolitii acestuia in tesuturile
animalului tratat sau in alimentele obtinute de la acesta;
b) faptul ca, in scopul de a se preveni orice
risc pentru sanatatea consumatorului de alimente provenite de la animalele
tratate sau dificultatile care pot apare la prelucrarea industriala a
alimentelor, este posibil sa se stabileasca perioade de asteptare realiste,
care pot fi respectate in conditii practice de crestere;
c) faptul ca sunt disponibile metode analitice
practice, adecvate pentru utilizarea de rutina, pentru a verifica conformitatea
cu perioada de asteptare.
2. Metabolismul si cinetica reziduurilor
2.1. Farmacocinetica (absorbtie, distributie,
biotransformare, excretie)
2.1.1. Scopul studiilor farmacocinetice pentru
reziduurile produselor medicinale veterinare este de a evalua absorbtia,
distributia, biotransformarea si excretia produsului la specia tinta.
2.1.2. Produsul final sau o formulare care este
bioechivalenta, trebuie sa fie administrat la specia tinta in doza maxima
recomandata.
2.1.3. Avand in vedere metoda de administrare,
gradul de absorbtie a produsului medicinal trebuie sa fie descris in intregime.
Daca se demonstreaza ca absorbtia sistemica a produselor pentru aplicare topica
este neglijabila, nu trebuie sa fie solicitate si alte studii ale reziduurilor.
2.1.4. Trebuie sa fie descrisa distributia
produsului medicinal la specia tinta. Trebuie sa fie luata in considerare
posibilitatea legarii de proteinele din plasma, trecerea in lapte sau oua si
acumularea compusilor lipofili.
2.1.5. Trebuie sa fie descrise caile de excretie
ale produsului de catre animalul tinta. Trebuie sa fie identificati si
caracterizati principalii metaboliti.
2.2. Depletia reziduurilor
2.2.1. Scopul acestor studii care masoara viteza
de depletie a reziduurilor la animalul tinta dupa ultima administrare a
produsului medicinal, este de a permite stabilirea perioadelor de asteptare.
2.2.2. La diferite intervale de timp dupa ce
animalul supus testarii a primit doza finala de produs medicinal, trebuie sa
fie determinate prin metode fizice, chimice sau biologice adecvate cantitatile
de reziduuri prezente. Trebuie sa fie specificate procedurile tehnice,
siguranta si sensibilitatea metodelor utilizate.
3. Metoda analitica de rutina pentru detectarea
reziduurilor
3.1. Trebuie sa fie propuse proceduri analitice
care pot fi efectuate pe parcursul unei examinari de rutina si care au un nivel
de sensibilitate care sa permita depistarea cu certitudine a incalcarii
limitelor reziduale permise, in conformitate cu prevederile legislatiei nationale.
3.2. Metoda analitica propusa trebuie sa fie
descrisa in detaliu. Aceasta trebuie sa fie validata si suficient de exigenta
pentru utilizarea in conditii normale de monitorizare de rutina a reziduurilor.
3.3. Trebuie sa fie descrise urmatoarele caracteristici
ale metodei de analiza:
a) specificitate,
b) acuratete, inclusiv sensibilitate,
c) precizie,
d) limita de detectie,
e) limita de cantitate,
f) caracter practic si aplicabilitate in conditii
normale de laborator,
g) susceptibilitate la interferenta.
CAP. II
Prezentarea datelor si documentelor
Dosarul testelor pentru reziduuri trebuie sa
cuprinda urmatoarele:
a) o introducere care defineste subiectul,
insotita de orice referinte bibliografice utile;
b) o identificare detaliata a produsului
medicinal, inclusiv:
1. compozitia;
2. puritatea;
3. identificarea iodului;
4. relatia cu produsul final;
5. activitatea specifica si puritatea radioactiva
a substantelor marcate radioactiv;
6. pozitia atomilor marcati in molecula;
c) un protocol experimental detaliat ce prezinta
motivele oricarei omiteri a anumitor teste mentionate anterior, o descriere a
metodelor, a aparaturii si a materialelor utilizate, detalii referitoare la
specia, rasa sau tipul de animale, atunci cand acestea au putut fi obtinute,
numarul lor si conditiile in care acestea au fost adapostite si furajate;
d) toate rezultatele obtinute, favorabile sau
nefavorabile. Datele originale trebuie sa fie descrise cu detalii suficiente
pentru a permite ca rezultatele sa fie evaluate critic, independent de
interpretarea acestora de catre autor. Rezultatele pot fi insotite de
ilustratii;
e) o analiza statistica a rezultatelor, atunci
cand acest lucru este cerut de programul de testare, precum si variatia
datelor;
f) o discutie obiectiva asupra rezultatelor obtinute,
urmata de propuneri pentru limitele reziduale maxime ale substantelor active
continute in produs, specificandu-se reziduul marker si tesuturile tinta
implicate, precum si propuneri referitoare la perioadele de asteptare necesare
pentru a se asigura ca in alimentele obtinute de la animalele tratate nu sunt
prezente reziduuri care ar putea constitui un risc pentru consumatori;
g) un raport final al expertului, care prezinta o
analiza critica detaliata a informatiilor prezentate anterior, in lumina nivelului
cunostintelor stiintifice in momentul depunerii cererii, impreuna cu un rezumat
detaliat al rezultatelor testelor pentru reziduuri si referinte bibliografice
precise.
PARTEA 4
Testare pre-clinica si clinica
Informatiile si documentele care trebuie sa
insoteasca cererile de autorizare de comercializare, in conformitate cu
prevederile art. 12 alin. (3) lit. j) si art. 13 alin. (1) din prezenta norma
sanitara veterinara, trebuie sa fie prezentate in conformitate cu prevederile
acestei parti.
CAP. I
Cerinte
pre-clinice
Studiile
pre-clinice sunt solicitate pentru a se stabili activitatea farmacologica si
toleranta produsului.
A.
FARMACOLOGIE
A.1.
Farmacodinamica
A.1.1.
Studiul farmacodinamicii trebuie sa urmeze doua linii distincte de abordare:
A.1.2.
In primul rand, mecanismul de actiune si efectele farmacologice pe care se
bazeaza cererea recomandata in practica, trebuie sa fie descrise in mod
adecvat. Rezultatele trebuie sa fie exprimate in termeni cantitativi
(utilizand, de exemplu, curbe doza-efect, curbe timp-efect, etc.) si ori de
cate ori este posibil, in comparatie cu o substanta a carei activitate este
bine cunoscuta. In cazul in care a fost sustinuta o eficacitate mai mare pentru
o substanta activa, diferenta trebuie sa fie demonstrata si dovedita a fi
semnificativa din punct de vedere statistic.
A.1.3.
In al doilea rand, investigatorul trebuie sa prezinte o evaluare farmacologica
generala a substantei active, cu referire speciala la posibilitatea aparitiei
efectelor secundare. In general, trebuie sa fie investigate functiile
principale.
A.1.4.
Investigatorul trebuie sa identifice efectul caii de administrare, formularea,
etc., asupra activitatii farmacologice a substantei active.
A.1.5.
Cercetarile trebuie sa fie intensificate atunci cand doza recomandata se
apropie de cea care poate produce reactii adverse.
A.1.6.
Tehnicile experimentale, in afara cazului in care acestea sunt proceduri
standard, trebuie sa fie descrise detaliat, astfel incat sa se permita a fi
reproduse, iar investigatorul trebuie sa stabileasca valabilitatea acestora. Rezultatele
experimentale trebuie sa fie prezentate clar si, pentru anumite tipuri de
teste, trebuie furnizata semnificatia lor statistica.
A.1.7.
In afara cazului in care sunt prezentate motive intemeiate care demonstreaza
contrariul, trebuie sa fie investigata, de asemenea, orice modificare
cantitativa a raspunsurilor ce rezulta din administrarea repetata a substantei.
A.1.8. Combinatiile medicinale pot
fi determinate fie pe baze farmacologice, fie prin indicatii clinice. In primul
caz, studiile farmacodinamice si/sau farmacocinetice, trebuie sa demonstreze
acele interactiuni care ar putea face recomandabila combinatia in sine, pentru
utilizare clinica. In cel de al doilea caz, atunci cand justificarea
stiintifica a combinatiei medicinale este cercetata prin intermediul
experimentelor clinice, investigatorul trebuie sa determine daca efectele
asteptate ale combinatiei respective pot fi demonstrate la animale si trebuie
sa fie verificata importanta oricarei reactii adverse. Daca o combinatie
include o substanta activa noua, aceasta din urma trebuie sa fi fost studiata
anterior in amanunt.
A.2. Farmacocinetica
Informatiile farmacocinetice de
baza referitoare la o substanta activa noua, sunt utile in contextul clinic.
Obiectivele farmacocinetice pot fi impartite in doua domenii principale:
(i) farmacocinetica descriptiva -
care conduce la evaluarea parametrilor de baza, cum sunt: epurarea
organismului, volumul (volumele) de distributie, timpul mediu de remanenta,
etc.
(ii) utilizarea acestor parametri
pentru a cerceta relatiile dintre regimul de dozare, concentratia in plasma si
tesut si efectele farmacologice, terapeutice sau toxice.
Pentru speciile tinta, studiile
farmacocinetice sunt, necesare in scopul utilizarii produselor medicinale cu
cea mai mare eficacitate si siguranta posibile. Astfel de studii sunt utile, in
special pentru a ajuta clinicianul la stabilirea regimului de dozare (calea si
locul de administrare, doza, intervalul dozarii, numarul de administrari, etc.)
si de a adopta regimuri de dozare in conformitate cu anumite variabile ale
populatiei (de exemplu: varsta, boala). Astfel de studii pot fi mai eficiente
la unele animale si ofera, in general, mai multe informatii decat studiile
clasice de titrare a dozei. In cazul unor combinatii noi ale substantelor
cunoscute ce au fost investigate in conformitate cu prevederile prezentei norme
sanitare veterinare, studii farmacocinetice ale combinatiei determinate nu sunt
solicitate daca se poate justifica faptul ca administrarea substantelor active
sub forma de combinatie determinata nu le modifica proprietatile
farmacocinetice.
A.2.1.
Biodisponibilitate/bioechivalenta
Trebuie sa fie intreprinse studii
corespunzatoare de biodisponibilitate pentru a stabili bioechivalenta in
urmatoarele cazuri:
a) atunci cand se compara un produs
medicinal reformulat cu un alt produs existent;
b) atunci cand se compara o metoda
sau o cale de administrare noua cu una deja stabilita;
c) in toate cazurile la care se
refera prevederile art. 13 alin. (1) al prezentei norme sanitare veterinare.
B. TOLERANTA LA SPECIILE DE ANIMALE
TINTA
Scopul acestui studiu ce trebuie sa
fie realizat pentru toate speciile de animale pentru care este destinat
produsul medicinal, este de a efectua teste de toleranta locala si generala
pentru toate speciile de animale, in scopul de a stabili o dozare tolerata
suficient de larga pentru a permite o limita de siguranta adecvata si simptome
clinice de intoleranta, utilizand calea/caile de administrare recomandate, in masura
in care acest lucru poate fi realizat prin cresterea dozei terapeutice si/sau a
duratei tratamentului. Raportul referitor la aceste teste trebuie sa contina
cat mai multe detalii posibile despre efectele farmacologice si reactiile
adverse asteptate. Acestea din urma trebuie sa fie evaluate tinand cont de
faptul ca animalele utilizate pot avea o valoare foarte mare. Produsul
medicinal trebuie sa fie administrat cei putin pe calea de administrare
recomandata.
C. REZISTENTA
Date referitoare la aparitia unor
organisme rezistente sunt necesare in cazul unor produse medicinale utilizate
pentru prevenirea sau tratamentul bolilor infectioase sau a infestatiilor
parazitare la animale.
CAP. II
Cerinte clinice
1. Principii generale
1.1. Scopul testelor clinice este de a demonstra sau confirma efectul
unui produs medicinal veterinar dupa administrarea dozei recomandate, de a
specifica indicatiile si contraindicatiile acestuia, in conformitate cu specia,
varsta, rasa sau sexul, instructiunile de utilizare ale acestuia, orice reactie
adversa care poate apare, siguranta si toleranta sa in conditii normale de
utilizare.
1.2. In afara de cazul in care se justifica, testele clinice trebuie
sa fie efectuate pe animale de control (teste clinice controlate). Efectul
obtinut trebuie sa fie comparat cu un placebo sau cu absenta tratamentului
si/sau cu efectul unui produs medicinal autorizat despre care se cunoaste ca
are valoare terapeutica. Trebuie sa fie raportate toate rezultatele obtinute,
pozitive sau negative.
1.3. Trebuie sa fie specificate metodele utilizate pentru a stabili
diagnosticul. Rezultatele trebuie sa fie prezentate prin utilizarea de criterii
clinice cantitative sau conventionale. Trebuie sa fie utilizate si justificate
metode statistice adecvate.
1.4. In cazul unui produs medicinal veterinar destinat initial
utilizarii ca promotor de crestere, o atentie deosebita trebuie sa fie acordata
urmatoarelor:
a) randamentului produsului animalier;
b) calitatii produsului animalier (calitati organoleptice,
nutritionale, igienice si tehnologice);
c) eficientei nutritionale si cresterii animalului;
d) statusului general de sanatate a animalului;
Datele experimentale trebuie sa fie confirmate de date obtinute in
conditii practice de teren.
1.5. Atunci cand, in ceea ce priveste indicatiile terapeutice
specifice, solicitantul poate demonstra faptul ca nu poate furniza date
suficiente referitoare la efectul terapeutic, deoarece:
a) indicatiile pentru care produsul medicinal in cauza este destinat
sunt intalnite atat de rar, incat nu se poate astepta din partea
solicitantului, sa furnizeze dovezi suficiente;
b) in conditiile situatiei prezente a cunostintelor stiintifice, nu
pot fi furnizate informatii suficiente;
1.6. Autorizatia de comercializare poate fi acordata numai in urmatoarele
conditii:
a) produsul medicinal in cauza urmeaza sa fie livrat numai pe baza de
reteta veterinara si, in anumite situatii, poate fi administrat numai sub
supraveghere veterinara stricta;
b) prospectul si orice alte informatii trebuie sa atraga atentia
medicului veterinar practician asupra faptului ca, in anumite situatii
specifice, detaliile disponibile referitoare la produsul medicinal in cauza
sunt inca incomplete.
2. Efectuarea testelor
2.1. Toate testele clinice veterinare trebuie sa fie efectuate in
conformitate cu un protocol de testare amplu si detaliat care trebuie sa fie
inregistrat in scris inainte de inceperea testarii. Bunastarea animalelor
supuse testarii trebuie sa fie supusa supravegherii veterinare si trebuie sa
fie luata in considerare in totalitate pe parcursul elaborarii oricarui
protocol de testare si pe toata durata desfasurarii testului.
2.2. Trebuie sa fie solicitate proceduri scrise sistematice
prestabilite pentru organizarea, desfasurarea, colectarea datelor, documentarea
si verificarea testelor clinice.
2.3. Inainte de inceperea oricarui test trebuie sa fie obtinut si
documentat acordul in cunostinta de cauza al proprietarului animalelor care
trebuie sa fie utilizate pentru testare. Proprietarul animalelor trebuie sa fie
informat in scris despre consecintele participarii la testare, pentru
eliminarea ulterioara a animalelor testate sau interzicerea recoltarii de
alimente ce provin de la animalele tratate. O copie a acestei notificari,
contrasemnata si datata de catre proprietarul animalelor, trebuie sa fie
inclusa in documentatia testului.
2.4. In afara de cazul in care testul este efectuat "in
orb", prevederile art. 64, 65, 66 ale prezentei norme sanitare veterinare,
privind etichetarea produselor medicinale veterinare, se aplica prin analogie
etichetarii preparatelor destinate utilizarii in testele clinice veterinare. In
toate cazurile, mentiunea "numai pentru teste clinice veterinare"
trebuie aplicata vizibil si sa nu poata fi stearsa.
CAP. III
Date si documente
Dosarul referitor la
eficacitate trebuie sa contina o introducere care defineste subiectul, insotita
de orice documentatie bibliografica utila, intreaga documentatie preclinica si
clinica trebuie sa fie suficient de detaliata pentru a permite o apreciere
obiectiva. Toate studiile si testele trebuie sa fie raportate solicitantului,
fie ca sunt favorabile sau nefavorabile.
1. Evidente ale
observatiilor pre-clinice
1.1. Ori de cate ori este
posibil, trebuie sa fie prezentate date ale rezultatelor testelor care
demonstreaza:
a) actiuni farmacologice;
b) mecanisme farmacologice
care stau la baza efectului terapeutic;
c) principalele procese
farmacocinetice;
1.2. Daca pe parcursul
desfasurarii testelor apar rezultate neasteptate, acestea trebuie detaliate.
Suplimentar, in toate studiile
pre-clinice trebuie sa fie furnizate urmatoarele:
a) un rezumat;
b) un protocol
experimental detaliat ce ofera o descriere a metodelor, a aparaturii si
materialelor utilizate, detalii cum ar fi specia, varsta, greutatea, sexul,
numarul, rasa sau tipul de animale, identificarea animalelor, doza, calea si
programul de administrare;
c) o analiza statistica a
rezultatelor, atunci cand este relevanta;
d) o prezentare obiectiva
a rezultatelor obtinute, care conduc la concluzii referitoare la siguranta si
eficacitatea produsului.
1.3. Omiterea partiala sau
totala a acestor date trebuie explicata.
2. Evidente ale
observatiilor clinice
2.1. Toate datele trebuie
sa fie furnizate de catre fiecare investigator pe fise individuale de
inregistrare in cazul unui tratament individual si pe fise colective de
inregistrare, in cazul unui tratament colectiv.
2.2. Datele prezentate
trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) numele, adresa, functia
si calificarile investigatorului responsabil;
b) locul si data
efectuarii tratamentului; numele si adresa proprietarului animalelor;
c) detalii despre
protocolul de testare, oferind o descriere a metodelor utilizate, inclusiv
metodele de randomizare si de testare oarba, detalii cum ar fi calea de
administrare, programul de administrare, doza, identificarea animalelor de
testare, speciile, rasele sau tipurile, varsta, greutatea, sexul, statusul
fiziologic;
d) metoda de crestere si
furajare, declarandu-se compozitia furajului, precum si natura si cantitatea
tuturor aditivilor continuti in furaj;
e) istoricul cazului (cat
mai complet posibil), aparitia si cursul oricarei boli intervenite pe parcurs;
f) diagnosticul si
metodele utilizate pentru stabilirea acestuia;
g) simptomele si
gravitatea bolii, daca este posibil in conformitate cu criteriile
conventionale;
h) identificarea precisa a
formularii testului clinic utilizat la testare;
i) dozarea produsului
medicinal, metoda, calea si frecventa administrarii si precautiile luate in
timpul administrarii (durata injectarii, etc.), daca este cazul;
j) durata tratamentului si
perioada de observatie ulterioara;
k) toate detaliile
referitoare la produsele medicinale (altele decat cele aflate in studiu) care
au fost administrate pe durata perioadei de examinare, fie anterior fie in
acelasi timp cu produsul de testare si in acest ultim caz, detalii ale
interactiunilor observate;
l) toate rezultatele
testelor clinice (inclusiv rezultatele nefavorabile sau negative), impreuna cu
o declaratie completa a observatiilor clinice si rezultatele testelor obiective
de activitate (analize de laborator, teste fiziologice), solicitate pentru a
evalua cererea. Trebuie specificate tehnicile utilizate, precum si semnificatia
oricarei variatii a rezultatelor explicate (de exemplu: variatia metodei,
variatia individuala sau efectele medicatiei). Demonstrarea efectului
farmacodinamic la animale nu trebuie sa fie ea insasi suficienta pentru a
justifica concluziile referitoare la oricare efect terapeutic;
m) toate aspectele
particulare ale oricaror efecte neintentionate daunatoare sau nu, precum si ale
oricaror masuri luate in consecinta. Daca este posibil, trebuie sa fie
investigata relatia cauza-efect;
n) efectul asupra
performantei animalelor utilizate in testare (exemplu: productia de lapte,
productia de oua si functia de reproductie);
o) efectele asupra
calitatii alimentelor obtinute de la animalele tratate, in special in cazul
produselor medicinale destinate utilizarii ca promotori de crestere;
p) o concluzie asupra
fiecarui caz individual sau, in cazul unui tratament colectiv, o concluzie
asupra fiecarui caz colectiv.
2.3. Omiterea unuia sau a
mai multor prevederi la care se face referire la punctele a)-p), trebuie sa fie
justificata.
2.4. Detinatorul
autorizatiei de comercializare a produsului trebuie sa faca toate demersurile
necesare pentru a se asigura faptul ca documentele originale care au alcatuit
baza datelor furnizate, sunt pastrate pentru o perioada de cel putin 5 ani dupa
ce produsul medicinal veterinar nu mai este autorizat.
3. Rezumatul si
concluziile observatiilor clinice
3.1. Pentru fiecare test
clinic, observatiile clinice trebuie sa fie rezumate intr-un tablou sinoptic al
testelor si rezultatelor acestora, indicand in special:
a) numarul de controale,
numarul de animale tratate, fie individual fie colectiv, cu o repartitie in
conformitate cu specia, rasa sau categoria de animale, varsta si sexul;
b) numarul de animale
retrase prematur din testari si motivele unei astfel de retrageri;
c) in cazul animalelor de
control, precizarea daca acestea:
(i) nu au primit
tratament;
(ii) au primit un produs
placebo;
(iii) au primit un alt
produs medicinal autorizat cu efect cunoscut;
(iv) au primit substanta
activa in curs de investigare intr-o formulare diferita sau pe o cale de
administrare diferita;
d) frecventa reactiilor
adverse observate;
e) observatii referitoare
la efectul asupra performantei (de ex. productia de oua, productia de lapte,
functia de reproductie si calitatea alimentelor);
f) detalii privind
animalele supuse testarii care pot prezenta un risc crescut datorita varstei
acestora, modului lor de crestere sau de furajare, sau datorita scopului pentru
care acestea sunt destinate, sau privind animalele ale caror conditii
fiziologice sau patologice necesita o atentie deosebita;
g) o evaluare statistica a
rezultatelor, atunci cand acest lucru este solicitat de programul de testare.
3.2. In final,
investigatorul trebuie sa formuleze concluzii generale pe baza datelor
experimentale, exprimandu-si opinia referitoare la caracterul inofensiv al
produsului medicinal in conditiile de utilizare propuse, efectul sau
terapeutic, orice informatii utile referitoare la indicatii si contraindicatii,
dozare, durata medie a tratamentului si atunci cand este cazul, orice
interactiuni observate cu alte produse medicinale sau aditivi furajeri, precum
si orice precautii speciale ce trebuie luate pe durata tratamentului, precum si
simptomele clinice de supradozare.
3.3. In cazul unei
combinatii medicinale stabilite, investigatorul trebuie sa formuleze de
asemenea, concluzii referitoare la siguranta si eficacitatea produsului, atunci
cand este comparat cu administrarea separata a substantelor active in cauza.
4. Raportul final al
expertului
Raportul final al
expertului trebuie sa furnizeze o analiza critica detaliata a intregii documentatii
pre-clinice si clinice, in conformitate cu cunostintele stiintifice in momentul
depunerii cererii, impreuna cu un rezumat detaliat al rezultatelor testarilor
si experimentelor efectuate si referinte bibliografice exacte.
TITLUL II
Cerinte pentru produsele
medicinale veterinare imunologice
Fara a se aduce atingere
prevederilor specifice stabilite de legislatia comunitara specifica, cu privire
la controlul si eradicarea bolilor la animale, pentru produsele medicinale
veterinare imunologice se aplica urmatoarele cerinte:
PARTEA 5
Sumarul dosarului
A. DATE ADMINISTRATIVE
1. Produsul medicinal
veterinar imunologic care face obiectul solicitarii, trebuie sa fie identificat
dupa denumirea sa si denumirea substantelor active, impreuna cu concentratia si
forma farmaceutica, metoda si calea de administrare, precum si o descriere a
formei de prezentare finala a produsului pentru vanzare.
2. Trebuie sa fie
furnizate numele si adresa solicitantului, impreuna cu numele si adresa
producatorului si a spatiilor utilizate in diferitele etape de fabricatie
(inclusiv produsului finit si producatorul/producatorii substantei/substantelor
activa(e)) si atunci cand este cazul, numele si adresa importatorului.
Solicitantul trebuie sa identifice numarul si titlurile volumelor documentatiei
care insoteste cererea sa si daca este cazul, trebuie sa indice, de asemenea
probele care sunt prezentate.
3. La datele
administrative trebuie sa se anexeze copii ale unui document din care sa reiasa
ca producatorul este autorizat sa fabrice produse medicinale veterinare
imunologice, in conformitate cu prevederile art. 49 din prezenta norma sanitara
veterinara (alaturi de o scurta descriere a amplasamentului de productie).
Suplimentar, trebuie sa fie prezentata lista organismelor manipulate in amplasamentul
de productie.
4. Solicitantul trebuie sa
prezinte o lista a tarilor in care a fost acordata autorizatia de fabricatie,
copii ale tuturor sumarelor caracteristicilor produsului autorizate de
autoritatea veterinara centrala a Romaniei, in conformitate cu prevederile art.
18 al prezentei norme sanitare veterinare, si o lista a tarilor in care a fost
depusa o solicitare.
B. REZUMATUL
CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. Solicitantul trebuie sa
propuna un sumar al caracteristicilor produsului, in conformitate cu
prevederile art. 18 al prezentei norme sanitare veterinare.
2. Suplimentar,
solicitantul trebuie sa furnizeze una sau mai multe mostre ale formei de
prezentare pentru vanzare a produsului medicinal veterinar imunologic, impreuna
cu un prospect, atunci cand acesta este solicitat.
C. RAPOARTE ALE EXPERTILOR
1. In conformitate cu
prevederile art. 19 alin. (2) si (3) din prezenta norma sanitara veterinara,
trebuie prezentate rapoartele expertilor cu privire la toate aspectele
documentatiei.
2. Fiecare raport al
expertilor trebuie sa contina o evaluare critica a diferitelor testari si/sau
experimentari, ce au fost efectuate in conformitate cu prevederile prezentei
norme sanitare veterinare si sa prezinte toate datele relevante pentru
evaluare. Expertul trebuie sa precizeze daca, in opinia sa, au fost furnizate
garantii suficiente referitoare la calitatea, siguranta si eficacitatea
produsului in cauza. Un rezumat faptic nu este suficient.
3. Toate datele importante
trebuie sa fie rezumate intr-o anexa la raportul expertului si ori de cate ori
este posibil, intr-o forma grafica sau de tabel. Raportul expertului si
rezumatele trebuie sa contina referinte precise privind informatiile continute
de documentatia principala.
4. Fiecare raport al
expertului trebuie sa fie pregatit de o persoana cu experienta si calificare
corespunzatoare. Acesta trebuie sa fie semnat si datat de catre expert, iar
atasat la raport trebuie sa existe informatii sumare referitoare la studiile,
pregatirea si experienta profesionala a expertului. Trebuie sa fie declarata
relatia profesionala dintre expert si solicitant.
PARTEA 6
Teste analitice
(fizico-chimice, biologice sau microbiologice) pentru produsele medicinale
veterinare imunologice
1. Toate procedurile de
testare utilizate, trebuie sa fie in conformitate cu nivelului progresului
stiintific la data respectiva si trebuie sa fie proceduri validate. Trebuie
furnizate rezultatele studiilor de validare.
2. Toate procedurile
trebuie sa fie descrise cu detalii precise, astfel incat sa fie reproductibile
prin teste de control efectuate la solicitarea autoritatii veterinare centrale.
Orice aparatura si echipament special care se pot utiliza, trebuie sa fie
descrise in detaliu si daca este posibil insotite de o diagrama. Daca este
necesar, formulele reactivilor de laborator trebuie sa fie insotite de metoda
de fabricatie. In cazul procedurilor de testare incluse in Farmacopeea
Europeana sau in Farmacopeea Romana, aceasta descriere poate fi inlocuita de o
referinta detaliata la farmacopeea in cauza.
A. DATE CALITATIVE SI
CANTITATIVE ALE CONSTITUENTILOR
Datele si documentele care
trebuie sa insoteasca solicitarile de autorizare de comercializare, in
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. c) al prezentei norme
sanitare veterinare, trebuie sa fie prezentate in conformitate cu urmatoarele
cerinte:
1. Date calitative
1.1. "Date
calitative" ale tuturor constituentilor unui produs medicinal veterinar
imunologic inseamna desemnarea sau descrierea urmatoarelor:
a) substantei
(substantelor) active,
b) constituentilor
adjuvantilor,
c) constituentului
(constituentilor) excipientilor, oricare ar fi natura acestora sau cantitatea
utilizata, incluzandu-se conservantii, stabilizatorii, agentii de emulsifiere,
colorantii, substantele aromatice, markerii, etc.
d) constituentilor formei
farmaceutice administrate la animale.
1.2. Aceste date trebuie
sa fie suplimentate de orice date relevante privind recipientul si atunci cand
este cazul, sistemul de inchidere a acestuia, impreuna cu detalii referitoare
la dispozitivul cu ajutorul caruia produsul medicinal veterinar imunologic va
fi utilizat sau administrat si care va fi distribuit impreuna cu produsul
medicinal respectiv.
2. Terminologie uzuala
Fara a se aduce atingere
prevederilor art. 12 alin. (3) lit. c), "terminologie uzuala", termen
care va fi utilizat pentru descrierea constituentilor produselor medicinale
veterinare imunologice, inseamna:
a) in ceea ce priveste
substantele care apar in Farmacopeea Europeana sau, in lipsa acesteia, in
Farmacopeea Romana, titlul principal al monografiei in cauza ce trebuie sa fie
obligatoriu pentru toate substantele de acest fel, cu referire la farmacopeea
in cauza;
b) in ceea ce priveste
alte substante, denumirea internationala nebrevetata, recomandata de
Organizatia Mondiala a Sanatatii si care poate fi insotita de o alta denumire
nebrevetata sau, in lipsa acestora, denumirea stiintifica exacta. Substantele
care nu au o denumire internationala nebrevetata sau o denumire stiintifica
exacta, trebuie sa fie descrise printr-o declarare a originii si a modului de
obtinere, insotita, dupa caz, de orice alte detalii relevante;
c) in ceea ce priveste
colorantii, desemnarea prin codul "E" care le este atribuit de
legislatia comunitara transpusa in legislatia nationala, referitoare la
colorantii ce pot fi adaugati produselor medicinale.
3. Date cantitative
In scopul prezentarii
"datelor cantitative" pentru substantele active ale unui produs
medicinal veterinar imunologic, este necesar sa se specifice, ori de cate ori
este posibil, numarul de organisme, continutul in proteine specifice, masa,
numarul de Unitati Internationale (UI) sau de unitati de activitate biologica,
fie pe unitate de doza fie pe unitate de volum, iar in ceea ce priveste
adjuvantii si constituentii excipientilor, masa sau volumul pentru fiecare
dintre acestia, cu luarea in considerare a detaliilor prevazute la lit. B.
Atunci cand a fost
definita o Unitate Internationala pentru activitatea biologica, aceasta va fi
cea utilizata.
4. Dezvoltarea produselor
farmaceutice
Trebuie sa fie furnizata o
explicatie referitoare la compozitie, componente si recipienti, sustinuta de
date stiintifice cu privire la substantele farmaceutice de dezvoltare. Trebuie
indicata supradoza, impreuna cu justificarea acesteia. Trebuie sa fie demonstrata
eficacitatea oricarui sistem de conservare.
B. DESCRIEREA METODEI DE
FABRICATIE A PRODUSULUI FINIT
1. Descrierea metodei de
fabricatie ce insoteste cererea pentru autorizatie de comercializare, trebuie
sa fie redactata astfel incat sa ofere o descriere adecvata a naturii
operatiunilor utilizate.
2. In acest scop
descrierea trebuie sa cuprinda cel putin:
a) diferitele etape de
fabricatie (inclusiv proceduri de purificare), astfel incat sa poata fi
efectuata o evaluare a reproductibilitatii procedurii de fabricatie si a
riscurilor efectelor adverse asupra produsului finit, cum ar fi contaminarea
microbiologica,
b) in cazul unui flux de
fabricatie continuu, detalii complete privind precautiile luate pentru a se
asigura omogenitatea si consistenta fiecarui lot de produs finit,
c) mentionarea
substantelor ce nu pot fi recuperate in cursul procesului de fabricatie,
d) detalii referitoare la
combinatii, cu date cantitative ale tuturor substantelor utilizate,
e) o precizare a etapei
procesului de fabricatie in care se efectueaza prelevarea de probe in vederea
testarilor pe parcursul procesului.
C. PRODUCTIA SI CONTROLUL
MATERIILOR PRIME
1. In sensul acestui
paragraf "materii prime" inseamna toate componentele utilizate la
fabricarea produselor medicinale veterinare imunologice. Mediile de cultura
utilizate pentru obtinerea substantei active sunt considerate ca fiind o
singura materie prima.
2. In cazul:
a) unei substante active
care nu este descrisa de Farmacopeea Europeana sau de Farmacopeea Romana, sau
b) unei substante active
descrise de Farmacopeea Europeana sau de Farmacopeea Romana, atunci cand
aceasta este preparata dupa o metoda ce poate lasa impuritati ce nu sunt
mentionate in monografia din farmacopeea respectiva ori pentru care monografia
nu este corespunzatoare pentru controlul adecvat al calitatii acesteia care
este fabricata de o persoana diferita de solicitant, acesta din urma poate
stabili ca descrierea detaliata a metodei de fabricatie, controlul calitatii pe
parcursul fabricatiei si validarea procesului sa fie furnizate direct
autoritatii veterinare centrale de catre producatorul substantei active. In
acest caz, producatorul trebuie sa furnizeze, totusi, solicitantului toate
datele ce ii pot fi necesare acestuia din urma pentru a-si asuma responsabilitatea
pentru produsul medicinal. Producatorul trebuie sa confirme in scris
solicitantului ca va asigura consistenta produsului pentru fiecare lot si nu va
modifica procesul de fabricatie sau specificatiile, fara a informa
solicitantul. Documentele si datele care sustin solicitarea pentru o astfel de
modificare, trebuie sa fie prezentate autoritatii veterinare centrale.
3. Datele si documentele
care insotesc cererea pentru autorizatie de comercializare, in conformitate cu
prevederile art. 12 alin. (3) lit. i) si j) si art. 13 alin. (1) ale prezentei
norme sanitare veterinare, trebuie sa includa rezultatele testarilor
referitoare la controlul calitatii tuturor componentelor utilizate si trebuie
sa fie prezentate in conformitate cu urmatoarele prevederi.
4. Materii prime
specificate in farmacopee
4.1. Monografiile
Farmacopeii Europene trebuie sa fie aplicabile tuturor substantelor care apar
in aceasta.
4.2. In privinta altor
substante, autoritatea veterinara centrala a Romaniei poate solicita
respectarea propriei Farmacopei Romane, cu referire la produsele fabricate pe
teritoriul sau.
4.3. Componentele care
indeplinesc cerintele Farmacopeii Europene sau ale Farmacopeii Romaniei,
trebuie sa fie considerate in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit.
i) al prezentei norme sanitare veterinare. In acest caz, descrierea metodelor
analitice poate fi inlocuita de o referinta detaliata la farmacopeea in cauza.
4.4. Referirea la
farmacopeile unor tari terte poate fi permisa in cazurile in care substanta nu este
descrisa nici in Farmacopeea Europeana nici in Farmacopeea Romana. In acest caz
trebuie sa fie prezentata monografia si insotita, atunci cand este cazul, de o
traducere pentru care producatorul este responsabil.
4.5. In toate cazurile,
colorantii trebuie sa indeplineasca cerintele legislatiei comunitare transpuse
in legislatia nationala cu privire la aproximarea legislatiei Romaniei cu a
statelor membre referitoare la colorantii ce pot fi adaugati produselor
medicinale.
4.6. Testele de rutina
efectuate pentru fiecare lot de materii prime, trebuie sa fie declarate prin
solicitarea de autorizare de comercializare. Daca sunt utilizate alte teste
decat cele mentionate in farmacopee, trebuie prezentata dovada ca materiile
prime indeplinesc cerintele de calitate ale acelei farmacopei.
4.7. In cazurile in care o
specificatie sau alte prevederi continute intr-o monografie a Farmacopeii
Europene sau a Farmacopeii Romane ar putea fi insuficiente pentru a se asigura
calitatea substantei, autoritatea veterinara centrala poate solicita mai multe
specificatii corespunzatoare de la solicitantul pentru autorizatie de
comercializare.
4.8. Autoritatea
veterinara centrala va informa autoritatea responsabila cu farmacopeea in
discutie. Solicitantul pentru obtinerea autorizatiei de comercializare, va
prezenta informatii cu detalii referitoare la pretinsa insuficienta si datele
suplimentare aplicate, autoritatii responsabile cu farmacopeea respectiva.
4.9. In cazurile in care o
materie prima nu este descrisa nici in Farmacopeea Europeana, nici in
farmacopeea unui stat membru si nici in Farmacopeea Romana, poate fi acceptata
conformitate cu monografia din farmacopeea unei tari terte. In astfel de
cazuri, solicitantul va prezenta o copie a monografiei, insotita, atunci cand
este necesar, de validarea procedurilor de testare continute in monografie si
de o traducere a acesteia, atunci cand este cazul. Pentru substantele active,
trebuie sa fie demonstrata precizarea din monografie de a se controla in mod
adecvat calitatea acestora.
5. Materii prime care nu
sunt specificate in farmacopee
5.1. Materii prime de
origine biologica
5.1.1. Descrierea trebuie
sa fie prezentata sub forma unei monografii.
5.1.2. Atunci cand este
posibil, productia de vaccinuri se va baza pe sistemul de lot matca si pe banci
de celule stabilite. Pentru producerea de produse medicinale veterinare
imunologice ce constau in seruri, trebuie sa fie indicate originea, starea
generala de sanatate si statusul imunologic al animalelor producatoare. Trebuie
sa fie utilizate amestecuri de materii prime bine definite.
5.1.3. Originea materiilor
prime trebuie sa fie descrisa si documentata. Pentru materiile prime obtinute
prin inginerie genetica, aceste informatii trebuie sa includa detalii cum ar
fi: descrierea celulelor sau tulpinilor initiale, constructia vectorului de
expresie (nume, origine, functia replicatului, promotor de crestere si alte
elemente de reglare), controlul secventei de ADN sau ARN inserate efectiv,
segmente oligonucleotidice al vectorului plasmidic din celule, plasmidele
utilizate pentru translatie, gene adaugate sau deletate, proprietati biologice
ale constructiei finale si genele exprimate, numarul de copii si stabilitatea
genetica.
5.1.4. Materiile matca,
inclusiv bancile de celule si serul brut pentru productia de antiser, trebuie
sa fie testate pentru identitate si agenti suplimentari (de poluare).
5.1.5. Trebuie sa fie
prezentate informatii referitoare la toate substantele de origine biologica
utilizate in fiecare etapa a procedurii de fabricatie. Informatiile trebuie sa
cuprinda:
a) detalii referitoare la
originea materiilor,
b) detalii referitoare la
toate procesele de prelucrare, purificare si inactivare aplicat, cu date despre
validarea acestor procese si controalele efectuate in cursul procesului,
c) detalii referitoare la
toate testele pentru contaminare efectuate pentru fiecare lot de substanta.
5.1.6. Daca este detectata
sau suspectata prezenta agentilor poluanti, materialul respectiv trebuie sa fie
indepartat sau utilizat in circumstante exceptionale, numai atunci cand
prelucrarea ulterioara a produsului asigura eliminarea si/sau inactivarea
acestora. Eliminarea si/sau inactivarea unor astfel de agenti poluanti trebuie
sa fie demonstrata.
5.1.7. Atunci cand se
utilizeaza banci de celule, trebuie sa se demonstreze ca insusirile celulare au
ramas neschimbate pana la cele mai inalt nivel de pasaj utilizat pentru
productie.
5.1.8. Pentru vaccinurile
vii atenuate, trebuie prezentata dovada stabilitatii caracteristicilor de
atenuare a tulpinii.
5.1.9. Atunci cand se
solicita, trebuie sa fie furnizate probe de materii prime biologice sau
reactivi utilizati pentru procedurile de testare, pentru a permite autoritatii
veterinare competente sa stabileasca efectuarea testelor de control.
5.2. Materii prime care nu
au origine biologica
Descrierea trebuie sa fie
prezentata sub forma de monografie, pentru urmatoarele titluri:
a) denumirea materiei
prime care indeplineste cerintele pct. 2 de la lit. A trebuie sa fie
suplimentata de orice sinonim comercial sau stiintific,
b) descrierea materiei
prime, stabilita intr-o forma similara celei utilizate intr-un articol
descriptiv din Farmacopeea Europeana,
c) functia materiei prime,
d) metodele de
identificare,
e) puritatea trebuie sa
fie descrisa in legatura cu suma totala a impuritatilor previzibile, in special
cele ce ar putea avea un efect daunator si daca este necesar, cele ce, tinand
cont de combinatia de substante ce face obiectul solicitarii, pot afecta
nefavorabil stabilitatea produsului medicinal sau pot denatura rezultatele
analitice. Trebuie sa fie prezentata o scurta descriere a testelor efectuate
pentru a se stabili puritatea fiecarui lot de materie prima,
f) trebuie sa fie indicate
orice precautii speciale ce pot fi necesare in timpul depozitarii materiei prime
si daca este necesar, perioada de depozitare a acesteia.
D. MASURI SPECIFICE
PRIVIND PREVENIREA TRANSMITERII ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME ALE ANIMALELOR
Solicitantul trebuie sa
demonstreze ca produsul medicinal veterinar este fabricat in conformitate cu
"Nota de orientare referitoare la minimalizarea riscului de transmitere a
encefalopatiei spongiforme a animalelor prin produse medicinale
veterinare" si actualizarile acesteia, publicata de Comisia Europeana in
Volumul 7 al publicatiei sale "Reguli care guverneaza produsele medicinale
in Comunitatea Europeana".
E. TESTE DE CONTROL PE
PARCURSUL PRODUCTIEI
1. Datele si documentele
ce insotesc o solicitare pentru autorizatia de comercializare, in conformitate
cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. i) si j) si art. 13 alin. (1) ale
prezentei norme sanitare veterinare, trebuie sa includa date referitoare la
testele de control ce sunt efectuate pentru produsii intermediari, in vederea
verificarii uniformitatii procesului de productie si a produsului finit.
2. Pentru vaccinurile
inactivate sau detoxificate, inactivarea sau detoxifierea trebuie sa fie
testate pe parcursul fiecarei etape de productie, imediat dupa procesul de
inactivare sau detoxifiere.
F. TESTELE DE CONTROL
PENTRU PRODUSUL FINIT
Datele si documentele care
insotesc solicitarea pentru autorizatia de comercializare in conformitate cu
prevederile art. 12 alin. (3) lit. i) si j) al prezentei norme sanitare
veterinare, trebuie sa includa detalii referitoare la testele de control ale
produsului finit. Atunci cand exista monografii corespunzatoare, daca sunt
utilizate alte proceduri si limite de testare decat cele mentionate de
monografiile Farmacopeii Europene sau, in lipsa acesteia, de Farmacopeea
Romana, trebuie sa fie prezentate dovezi conform carora produsul finit, daca ar
fi testat in conformitate cu acele monografii, ar indeplini cerintele de
calitate ale farmacopeii respective pentru forma farmaceutica in cauza. Trebuie
sa fie stabilita frecventa testelor care nu sunt efectuate pentru fiecare lot.
Trebuie sa fie indicate limitele la livrare.
1. Caracteristici generale
ale produsului finit
1.1. Intre testele pentru
produsul finit, trebuie sa fie incluse anumite teste ale caracteristicilor
generale ale unui produs, chiar daca acestea au fost efectuate in cursul
procesului de fabricatie.
1.2. Atunci cand este
cazul, aceste teste trebuie sa se refere la controlul maselor medii si al
abaterilor maxime, la testele mecanice, fizice, chimice sau microbiologice, la
caracteristicile fizice cum ar fi densitatea, pH-ul, indicele de refractie,
etc. Pentru fiecare dintre aceste caracteristici si pentru fiecare caz in
parte, trebuie sa fie stabilite de catre solicitant specificatii cu limite de
precizie corespunzatoare.
2. Identificarea si
determinarea substantei (substantelor) active
2.1. Pentru toate testele,
descrierea tehnicilor de analiza a produsului finit trebuie sa fie stabilita cu
detalii suficient de precise, astfel incat sa poata fi reproduse prompt.
2.2. Determinarea
activitatii biologice a substantei (substantelor) active trebuie sa fie
efectuata, fie pe o proba reprezentativa din lotul de productie, fie pentru un
numar de unitati de dozare analizate individual.
2.3. Atunci cand este
cazul, trebuie sa fie efectuat, de asemenea, un test specific pentru identificare.
2.4. In anumite cazuri
exceptionale, in care determinarea substantelor active ce sunt foarte numeroase
sau sunt prezente in cantitati foarte mici, ar necesita o investigare
complicata pentru fiecare lot de productie, se poate omite determinarea uneia
sau a mai multor substante active din produsul finit, cu conditia expresa ca
aceste determinari sa fie efectuate in stadii intermediare ale procesului de
productie, cat mai aproape de incheierea acestuia. Aceasta exceptie nu poate fi
extinsa si la caracterizarea substantelor in cauza. Aceasta tehnica
simplificata trebuie sa fie suplimentata de o metoda de evaluare cantitativa ce
permite autoritatii veterinare competente sa verifice daca produsul medicinal
veterinar imunologic este in conformitate cu formula sa, dupa ce acesta a fost
comercializat.
3. Identificarea si
determinarea adjuvantilor
3.1. In masura in care
procedurile de testare sunt disponibile, trebuie sa fie verificata, pe produsul
finit, cantitatea si natura adjuvantului si a componentelor acestuia.
4. Identificarea si
determinarea componentelor excipientului
4.1. In masura in care
este necesar, excipientul/excipientii trebuie sa faca obiectul cel putin al
testelor de identificare.
4.2. Procedura de testare
propusa pentru identificarea colorantilor trebuie sa permita verificarea
faptului ca aceste materiale sunt permise in conformitate cu legislatia
comunitara si legislatia nationala privind colorantii ce pot fi adaugati in
produsele medicinale.
4.3. In privinta agentilor
de conservare, este obligatorie o limita de testare inferioara si una
superioara. Este obligatorie o limita de testare superioara pentru orice alt
component al excipientului ce poate provoca o reactie adversa.
5. Teste de siguranta
5.1. Separat de
rezultatele testelor prezentate in conformitate cu Partea a 7-a prezentei
anexe, trebuie sa fie prezentate date ale testelor de siguranta. Aceste teste
trebuie sa fie, de preferinta, studii de supradozare efectuate pentru cel putin
una dintre cele mai sensibile specii tinta si utilizand cel putin calea
recomandata de administrare ce prezinta riscul cel mai ridicat.
6. Testul de sterilitate
si puritate
6.1. Trebuie sa fie
efectuate teste adecvate pentru a se demonstra absenta contaminarii cu agenti
externi sau cu alte substante, in conformitate cu natura produsului medicinal
veterinar imunologic, metoda si conditiile de fabricatie.
7. Inactivare
7.1. Atunci cand este
cazul, pentru produsul din recipientul final, se efectueaza un test pentru a se
verifica inactivarea.
8. Umiditatea reziduala
8.1. Fiecare lot de produs
liofilizat trebuie sa fie testat pentru umiditatea reziduala.
9. Asigurarea omogenitatii
pentru fiecare lot
9.1. Pentru a se asigura
ca potenta produsului este reproductibila de la un lot la altul si pentru a se
demonstra conformitatea cu specificatiile, trebuie sa fie efectuate teste de
eficacitate bazate pe metode in vivo si in vitro, pe produsul finit in vrac sau
pe fiecare lot de produs finit, cu limite de precizie adecvate, incluzandu-se
materii de referinta corespunzatoare, ori de cate ori sunt disponibile, in
cazuri exceptionale, testarea potentei poate fi efectuata intr-un stadiu
intermediar de productie, cat mai aproape de incheierea acestuia.
G. TESTE DE STABILITATE
1. Datele si documentele
ce insotesc cererea de autorizare de comercializare, in conformitate cu
prevederile art. 12 alin. (3) lit. f) si i) al prezentei norme sanitare
veterinare, trebuie sa fie prezentate in conformitate cu urmatoarele cerinte.
2. Trebuie sa fie
prezentata o descriere a testelor efectuate pentru a justifica perioada de
valabilitate propusa de solicitant. Aceste teste trebuie sa fie intotdeauna
studii in timp real. Acestea trebuie sa fie efectuate pe un numar suficient de
loturi, produse in conformitate cu procesul de productie descris si pe produse
depozitate in ambalajele finale. Aceste teste includ teste de stabilitate
biologica si fizico-chimica.
3. Concluziile trebuie sa
contina rezultatele analizelor, justificandu-se perioada de valabilitate
propusa in conditiile date de depozitare.
4. In cazul produselor
administrate in furaje, este necesar sa se furnizeze, de asemenea, informatii
asupra perioadei de valabilitate a produsului pentru diferite etape ale
amestecului, atunci cand aceasta se efectueaza in conformitate cu
instructiunile recomandate.
5. Atunci cand un produs
finit necesita reconstituire inainte de administrare, sunt solicitate detalii
referitoare la perioada de valabilitate propusa pentru produsul reconstituit
conform recomandarilor. Trebuie sa fie prezentate date pentru sustinerea
perioadei de valabilitate propuse pentru produsul reconstituit.
PARTEA 7
Testarea sigurantei
A. INTRODUCERE
1. Testele de siguranta
indica riscurile potentiale prezentate de produsul medicinal veterinar
imunologic ce pot apare la animale, in conditiile propuse de utilizare. Aceste
riscuri trebuie sa fie evaluate in legatura cu beneficiile potentiale ale
produsului. Atunci cand produsele medicinale veterinare imunologice contin
organisme vii, in special cele ce pot fi difuzate de animalele vaccinate, trebuie
sa fie evaluat riscul potential la care sunt expuse animalele nevaccinate
apartinand aceleiasi specii sau oricarei alte specii potential expusa.
2. Datele si documentele
ce trebuie sa insoteasca solicitarea de autorizare de comercializare, in
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. j) si art. 13 alin. (1) ale
prezentei norme sanitare veterinare, trebuie sa fie prezentate in conformitate
cu cerintele specificate la lit. B.
3. Autoritatea veterinara
centrala a Romaniei trebuie sa se asigure ca testele de laborator sunt
efectuate in conformitate cu principiile bunei practici de laborator, stabilite
de legislatia comunitara si legislatia nationala cu privire la aplicarea
principiilor de buna practica de laborator si verificarea aplicarii lor pentru
testele referitoare la substantele chimice si cu legislatia referitoare la
inspectia si verificarea bunei practici de laborator.
B. CERINTE GENERALE
1. Testele de siguranta
trebuie sa fie efectuate pe specii tinta.
2. Doza ce urmeaza sa fie
utilizata trebuie sa fie acea cantitate de produs ce urmeaza a fi recomandata
pentru utilizare si ce contine titrul sau potenta maxima pentru care este
prezentata solicitarea respectiva.
3. Proba utilizata pentru
testarea sigurantei trebuie sa fie prelevata dintr-un lot sau din loturi
fabricate in conformitate cu procesul de fabricatie descris la solicitarea de
autorizare de comercializare.
C. TESTE DE LABORATOR
1. Siguranta administrarii
unei doze
1.1. Produsul medicinal
veterinar imunologic trebuie sa fie administrat in doza recomandata si pe
fiecare cale de administrare recomandata la animale din fiecare specie si
categorie la care este destinat pentru utilizare, inclusiv la animale ce au
varsta minima pentru administrare. Animalele trebuie sa fie observate si examinate
in vederea decelarii semnelor reactiilor sistemice si locale. Atunci cand este
cazul, aceste studii includ examinari detaliate macroscopice si microscopice
post-mortem, la locul injectarii. Trebuie sa fie inregistrate si alte criterii
obiective, ca de exemplu temperatura rectala si masuratori de performanta.
1.2. Animalele trebuie sa
fie observate si examinate pana cand reactiile nu mai sunt previzibile, dar in
toate cazurile perioada de observare si examinare trebuie sa fie de cei putin
14 zile de la administrare.
2. Siguranta administrarii
unei supradoze
2.1. Trebuie sa fie
administrata o supradoza din produsul medicinal veterinar respectiv pe fiecare
cale de utilizare recomandata, la animale din categoria cea mai sensibila de
specii tinta. Animalele trebuie sa fie observate si examinate in privinta
semnelor reactiilor sistemice si locale. Trebuie sa fie inregistrate si alte
criterii obiective, ca de exemplu temperatura rectala si masuratorile de
performanta.
2.2. Animalele trebuie sa
fie tinute sub observatie si examinate timp de cel putin 14 zile de la
administrare.
3. Siguranta administrarii
repetate a unei doze
3.1. Administrarea
repetata a unei doze poate fi solicitata pentru a se evidentia orice efecte
adverse induse de o astfel de administrare. Aceste teste trebuie sa fie
efectuate pe cele mai sensibile categorii din speciile tinta, utilizand calea
recomandata de administrare.
3.2. Animalele trebuie sa
fie observate si examinate timp de cel putin 14 zile de la ultima administrare,
in privinta semnelor reactiilor sistemice si locale. Trebuie sa fie
inregistrate si alte criterii obiective, ca de exemplu temperatura rectala si
masuratorile performantei.
4. Examinarea performantei
de reproductie
4.1. Examinarea
performantei de reproductie trebuie sa fie luata in considerare atunci cand
datele sugereaza ca materia prima din care s-a obtinut produsul poate constitui
un factor potential de risc. Trebuie sa fie investigata performanta de
reproductie a masculilor, a femelelor negestante si gestante, la doza recomandata
si pentru fiecare dintre caile de administrare recomandate. Suplimentar,
trebuie sa fie investigate efectele asupra descendentilor, precum si cele
teratogene si abortigene.
5. Examinarea functiilor
imunologice
5.1. Atunci cand produsul
medicinal veterinar poate afecta in mod nefavorabil raspunsul imun al
animalelor vaccinate sau al descendentilor acestora, trebuie sa fie efectuate
teste corespunzatoare pentru functiile imunologice.
6. Conditii speciale
pentru vaccinurile vii
6.1. Raspandirea tulpinii
vaccinale
Raspandirea tulpinii
vaccinale de la animalele tinta vaccinate la cele nevaccinate se investigheaza
utilizand calea de administrare recomandata ca cea mai probabila de a conduce
la raspandire. In plus, poate fi necesar sa se investigheze raspandirea la alte
specii decat speciile tinta ce ar putea fi foarte susceptibile la o tulpina de
vaccin viu.
6.2. Raspandirea la
animalele vaccinate
Pentru prezenta
microorganismului, trebuie sa fie testate: materiile fecale, urina, laptele,
ouale, secretiile orale, nazale si alte secretii. In plus, pot fi solicitate
studii cu privire la raspandirea tulpinii vaccinale in organism, fiind acordata
o atentie deosebita locurilor predilecte pentru replicarea microorganismului.
Astfel de studii trebuie intreprinse in cazul vaccinurilor vii pentru zoonoze
bine stabilite, la animalele utilizate pentru producerea de alimente.
6.3. Revenirea la
virulenta initiala a vaccinurilor atenuate
Revenirea la virulenta
trebuie sa fie investigata pe un material provenit de la nivelul de pasaj intre
tulpina de referinta si produsul final ce este cel mai putin atenuat.
Vaccinarea initiala trebuie sa fie efectuata utilizand calea de administrare
recomandata cea mai probabila de a conduce la revenirea la virulenta initiala.
Trebuie sa fie efectuate cel putin cinci pasaje in serie pe animalele din
specia tinta. Atunci cand acest lucru nu este posibil din punct de vedere
tehnic, datorita unei dificultati a microorganismului de a se replica adecvat,
trebuie sa fie efectuate cat mai multe pasaje posibile pe speciile tinta. Daca
este necesar, poate fi efectuata propagarea in vitro a microorganismului, intre
pasajele in vivo. Pasajele trebuie sa fie efectuate pe calea de administrare
cea mai probabila de a conduce la revenirea la virulenta initiala.
6.4. Proprietatile
biologice ale tulpinii vaccinale
Pentru a se determina cat
mai precis posibil proprietatile biologice intrinseci ale tulpinii vaccinale
(exemplu: neurotropism), pot fi necesare si alte teste.
6.5. Recombinarea sau
reclasificarea genomica a tulpinilor
Probabilitatea
recombinarii sau a reclasificarii genomice cu tulpini de teren sau cu alte
tulpini trebuie examinata.
7. Studiul reziduurilor
7.1. In cazul produselor
medicinale veterinare imunologice, nu este necesar sa se efectueze un studiu al
reziduurilor. Totusi, atunci cand se utilizeaza adjuvanti si/sau conservanti in
procesul de fabricatie a produselor medicinale veterinare imunologice, trebuie
luata in considerare posibilitatea oricarei remanente a reziduurilor in
alimente. Daca este necesar, se investigheaza efectele unor astfel de
reziduuri. In plus, in cazul vaccinurilor vii pentru zoonoze, poate fi
solicitata determinarea reziduurilor la locul injectarii, alaturi de studiile
prevazute la pct. 6.2.
7.2. Trebuie sa fie
formulata o propunere de perioada de asteptare iar corectitudinea acesteia
trebuie sa fie discutata in relatie cu orice studii ale reziduurilor efectuate.
8. Interactiuni
8.1. Trebuie sa fie
indicata orice interactiune cunoscuta cu alte produse.
D. STUDII DE TEREN
In afara de cazul in care
este justificat, rezultatele studiilor de laborator trebuie sa fie suplimentate
cu date sustinatoare provenite din studiile de teren.
E. ECOTOXICITATE
1. Scopul studiului
referitor la ecotoxicitate, pentru un produs medicinal veterinar imunologic,
este de a evalua efectele daunatoare potentiale pe care utilizarea produsului
le poate cauza mediului si de a identifica orice masuri de precautie ce pot fi
necesare pentru a reduce astfel de riscuri.
2. O evaluare a
ecotoxicitatii trebuie sa fie obligatorie in cazul oricaror solicitari de
autorizare de comercializare a unui produs medicinal veterinar imunologic,
altele decat cele prezentate in conformitate cu art. 12 alin. (3) lit. j) si
art. 13 alin. (1) ale prezentei norme sanitare veterinare.
3. Aceasta evaluare
trebuie sa fie efectuata in doua faze:
3.1. Prima faza a
evaluarii trebuie sa fie efectuata intotdeauna de investigatorul care evalueaza
extinderea potentiala a expunerii mediului la produsul respectiv, substantele
active ale acestuia sau metabolitii relevanti, luand in considerare:
a) speciile tinta si modul
de utilizare propus (de exemplu: tratamentul in masa sau individual),
b) metoda de administrare,
in special gradul probabil de intrare a produsului direct in mediu,
c) excretia posibila de
catre animalele tratate a produsului, a substantelor sale active sau a
metabolitilor relevanti in mediu, persistenta unor astfel de excretii,
d) eliminarea produselor
neutilizate sau a deseurilor.
3.2. Atunci cand
concluziile primei faze indica o expunere potentiala a mediului la acel produs,
solicitantul trebuie sa treaca la faza a doua si sa evalueze ecotoxicitatea
potentiala a produsului. In acest scop, acesta ia in considerare gradul si
durata expunerii produsului la mediu, precum si informatiile referitoare la
proprietatile fizice/chimice, farmacologice si/sau toxicologice ale compusului,
obtinute pe parcursul efectuarii altor teste si experimente solicitate de
prezenta norma sanitara veterinara. Atunci cand este necesar, se efectueaza investigatii
suplimentare privind impactul produsului asupra solului, apei, aerului,
sistemului acvatic, altor organisme decat cele tinta.
4. Aceste investigatii
suplimentare trebuie sa fie efectuate in conformitate cu protocoalele de
testare stabilite de legislatia comunitara si nationala cu privire la
clasificarea, ambalarea si etichetarea substantelor periculoase, sau atunci
cand scopul final nu este vizat in mod corespunzator de aceste protocoale, in
conformitate cu alte protocoale recunoscute pe plan international cu privire la
produsele medicinale veterinare imunologice si/sau substantele active si/sau
metabolitii de excretie, dupa caz. Numarul si tipurile de teste, precum si
criteriile pentru evaluarea acestora depind de stadiul cunostintelor stiintifice
la data prezentarii solicitarii.
PARTEA 8
Teste de eficacitate
A. PREVEDERI GENERALE
1. Scopul testelor
descrise de aceasta parte este de a demonstra sau confirma eficacitatea
produsului medicinal veterinar imunologic. Toate afirmatiile facute de catre
solicitant cu privire la proprietatile, efectele si utilizarea produsului,
trebuie sa fie sustinute in totalitate de rezultatele testelor specifice,
continute de solicitarea de autorizare de comercializare.
2. Datele si documentele
ce trebuie sa insoteasca cererile de autorizare de comercializare, in
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. j) si art. 13 alin. (1) ale
prezentei norme sanitare veterinare, trebuie sa fie prezentate in conformitate
cu prevederile de mai jos.
3. Toate testele clinice
veterinare trebuie sa fie efectuate in conformitate cu un protocol de testare
detaliat luat pe deplin in considerare ce trebuie sa fie inregistrat in scris,
inainte de inceperea testarii. Bunastarea animalelor supuse testarii trebuie sa
fie obiectul unei supravegheri veterinare atente si trebuie sa fie luata pe
deplin in considerare pe parcursul elaborarii oricarui protocol de testare si
pe intreaga desfasurarea a testarii. Trebuie sa fie solicitate proceduri scrise
sistematice, prestabilite pentru organizarea, efectuarea, colectarea datelor,
documentarea si verificarea testelor clinice.
4. Inainte de inceperea
oricarui test, trebuie sa fie obtinuta si documentata permisiunea in cunostinta
de cauza a proprietarului animalelor ce urmeaza sa fie utilizate pentru
testare. In special, proprietarul animalelor trebuie sa fie informat in scris
in legatura cu consecintele participarii la testare, pentru eliminarea
ulterioara a animalelor tratate sau recoltarea de produse alimentare de la
animalele tratate. O copie a acestei notificari, contrasemnata si datata de
catre proprietarul de animale, trebuie sa fie inclusa in documentatia testarii.
5. In afara cazului in
care testarea este realizata in absenta unui martor, prevederile art. 64, 65 si
66 ale prezentei norme sanitare veterinare se aplica prin analogie etichetarii
preparatelor destinate utilizarii la testele clinice veterinare. In toate
cazurile, cuvintele "numai pentru utilizarea la teste clinice
veterinare" trebuie sa fie inscrise proeminent si permanent pe eticheta.
B. CERINTE GENERALE
1. Alegerea tulpinilor
vaccinale trebuie sa fie justificata pe baza datelor epizootologice.
2. Testele de eficacitate
efectuate in laborator trebuie sa fie teste controlate, incluzandu-se animale
de control netratate. In general, aceste teste trebuie sa fie argumentate de
teste efectuate in conditii de teren, incluzandu-se animale de control
netratate. Toate testele trebuie sa fie descrise cu detalii suficiente, pentru
a putea fi reproductibile prin teste de control efectuate la solicitarea
autoritatii veterinare centrale. Investigatorul trebuie sa demonstreze
validitatea tuturor tehnicilor implicate. Toate rezultatele trebuie sa fie
prezentate cat mai precis posibil. Trebuie sa fie raportate toate rezultatele
obtinute, favorabile sau nefavorabile.
3. Eficacitatea unui
produs medicinal veterinar trebuie sa fie demonstrata pentru fiecare categorie
a fiecarei specii recomandate pentru vaccinare, pentru fiecare cale de
administrare recomandata, utilizand programul de administrare recomandat.
Trebuie sa fie evaluata in mod corespunzator influenta anticorpilor dobanditi
pasiv si a celor maternali asupra eficacitatii unui vaccin. Orice revendicari
referitoare la instalarea si durata protectiei trebuie sa fie sprijinite de
date provenite de la teste.
4. Trebuie sa fie
demonstrata eficacitatea fiecarei componente a unui produs medicinal veterinar
imunologic multivalent si combinat. Daca produsul este recomandat pentru
administrare in combinatie cu, sau in acelasi timp cu un alt produs medicinal
veterinar, trebuie sa se dovedeasca faptul ca acestea sunt compatibile.
5. In orice situatie in
care un produs constituie o parte a unei scheme de vaccinare recomandata de
catre solicitant, trebuie sa fie demonstrat efectul activator sau amplificator
sau contributia produsului la eficacitatea schemei, considerata ca un intreg.
6. Doza care urmeaza sa
fie utilizata reprezinta acea cantitate de produs ce urmeaza a fi recomandata
pentru utilizare si care contine titrul sau potenta minima pentru care este prezentata
solicitarea.
7. Probele utilizate
pentru testele de eficacitate trebuie sa fie prelevate dintr-un lot sau din
loturi produse in conformitate cu procesul de fabricatie descris la solicitarea
de autorizare de comercializare.
8. In cazul produselor medicinale
veterinare imunologice pentru diagnostic administrate la animale, solicitantul
trebuie sa indice modul in care trebuie sa fie interpretate reactiile la
produsul respectiv.
C. TESTE DE LABORATOR
1. Trebuie sa fie
efectuata demonstrarea eficacitatii in conditii de laborator bine controlate,
prin infectii de control, dupa administrarea unui produs medicinal veterinar
imunologic la un animal tinta, in conditiile de utilizare recomandate. Pe cat
posibil, conditiile in care este efectuata infectia de control trebuie sa imite
conditiile naturale de infectie, de exemplu cu privire la cantitatea de
organisme inoculate pentru infectia de control si calea de administrare a
inocularii.
2. Daca este posibil,
trebuie sa fie specificat si documentat mecanismul imun (mediat celular/umoral,
local/general, clase de imunoglobuline) care este initiat dupa administrarea
produsului medicinal veterinar imunologic la animalele tinta, pe calea de
administrare recomandata.
D. TESTE DE TEREN
1. In afara cazului in
care se justifica, rezultatele testelor de laborator trebuie sa fie
suplimentate cu date provenite de la testele de teren.
2. Atunci cand testele de
laborator nu pot veni in sprijinul demonstrarii eficacitatii, poate fi
acceptabila doar efectuarea testelor de teren.
PARTEA 9
Date si documente privind
testarea sigurantei si testele de eficacitate pentru produsele medicinale
veterinare imunologice
A. PREVEDERI GENERALE
Dosarul studiilor de
siguranta si eficacitate include o introducere de definire a subiectului si
indicare a testelor ce au fost efectuate in conformitate cu Partile 7 si 8 ale
prezentei anexe, precum si un rezumat cuprinzand referinte la literatura
publicata. Trebuie sa fie indicata si prezentata omiterea oricaror teste sau
experimente mentionate la Partile 7 si 8 ale prezentei anexe.
B. STUDII DE LABORATOR
Pentru toate studiile
trebuie sa fie prezentate urmatoarele:
1. un rezumat;
2. denumirea echipei care
a efectuat studiile;
3. un protocol
experimental detaliat ce prezinta o descriere a metodelor, aparaturii si
materialelor utilizate, detalii, ca de exemplu: specia, rasa de animale sau
varietatea, categorii de animale, unde au fost acestea obtinute, identificarea
si numarul acestora, conditiile in care au fost adapostite si furajate
(declarandu-se, printre altele, daca acestea au fost libere de orice agenti
patogeni specifici si/sau de anticorpi specifici, natura si cantitatea oricaror
aditivi continuti in furaje), doza, calea, programul si datele de administrare,
o descriere a metodelor statistice utilizate;
4. in cazul animalelor de
control, trebuie sa se specifice daca acestea au primit un tratament placebo
sau nu;
5. toate observatiile
individuale si generale, precum si rezultatele obtinute (cu abateri medii si
standard), favorabile sau nu. Datele trebuie sa fie descrise cu detalii
suficiente pentru a permite ca rezultatele sa fie evaluate critic, in mod
independent de interpretarea acestora de catre autor. Datele primare trebuie sa
fie prezentate sub forma de tabel. Prin intermediul explicarii si ilustrarii,
rezultatele pot fi insotite de reproduceri de inregistrari, fotomicrografii,
etc.;
6. natura, frecventa si
durata efectelor secundare observate;
7. numarul de animale
retrase prematur din aceste studii si motivele acestei retrageri;
8. o analiza statistica a
rezultatelor, atunci cand aceasta este solicitata de programul de testare si
diversitatea datelor;
9. aparitia si evolutia
oricarei boli intercurente;
10. toate detaliile
privind produsele medicinale (altele decat produsul aflat in studiu), a caror
administrare a fost necesara pe parcursul efectuarii studiului;
11. o discutie obiectiva
asupra rezultatelor obtinute, care sa conduca la concluzii referitoare la
siguranta si eficacitatea produsului.
C. STUDII DE TEREN
Datele referitoare la
studiile de teren trebuie sa fie suficient de detaliate pentru a permite sa fie
efectuata o evaluare obiectiva. Acestea trebuie sa includa urmatoarele:
1. un rezumat;
2. numele, adresa, functia
si calificarile investigatorului responsabil;
3. locul si data
administrarii, numele si adresa proprietarului animalului (animalelor);
4. detalii referitoare la
protocolul de testare, prezentand o descriere a metodelor, aparaturii si
materialelor utilizate, detalii, ca de exemplu calea de administrare, programul
de administrare, doza, categoriile de animale, durata observatiei, raspunsul
serologic si alte investigatii efectuate asupra animalelor dupa administrare;
5. in cazul animalelor de
control, trebuie sa se specifice daca acestea au primit un tratament placebo
sau nu;
6. identificarea
animalelor tratate si a animalelor de control (colectiv sau individual, dupa
cum este cazul), ca de exemplu specii, rase sau varietati, varsta, greutate,
sex, stare fiziologica;
7. o scurta descriere a
metodei de crestere si furajare, specificandu-se natura si cantitatea oricaror
aditivi continuti in furaj;
8. toate datele
referitoare la observatii, performante si rezultate (cu abateri medii si
standard). Atunci cand au fost efectuate teste si masuratori pe cazuri
individuale, trebuie sa fie indicate date individuale;
9. toate observatiile si
rezultatele studiilor, favorabile sau nu, cu o redare completa a observatiilor
si a rezultatelor testelor obiective de activitate solicitate pentru a evalua
produsul. Trebuie sa fie specificate tehnicile utilizate si explicata
semnificatia oricaror variatii a rezultatelor;
10. efectul asupra
performantei animalelor (exemplu: productia de oua, de lapte, performanta de
reproductie);
11. numarul de animale
retrase prematur din aceste studii si motivele acestei retrageri;
12. natura, frecventa si
durata reactiilor adverse observate;
13. aparitia si evolutia
oricarei boli intercurente;
14. toate detaliile
privind produsele medicinale (altele decat produsul aflat in studiu) care au
fost administrate fie anterior, fie concomitent cu produsul de testat, sau in
timpul perioadei de observatie; detalii ale oricaror interactiuni sunt
observate;
15. o discutie obiectiva
asupra rezultatelor obtinute care sa conduca la concluzii referitoare la
siguranta si eficacitatea produsului.
D. CONCLUZII GENERALE
Trebuie prezentate
concluzii generale cu privire la toate rezultatele examenelor si testelor
efectuate, in conformitate cu Partile 7 si 8 ale prezentei anexe. Acestea
trebuie sa contina o discutie obiectiva a tuturor rezultatelor obtinute si sa
conduca la o concluzie privind siguranta si eficacitatea produsului medicinal
veterinar imunologic.
E. REFERINTE BIBLIOGRAFICE
Referintele bibliografice
citate de rezumatul mentionat la lit. A trebuie enumerate in detaliu.
----